Mai multe traduceri ale Bibliei în limba română, precum Bartolomeu Anania, 2009 și Biblia sinodală, 1988, folosesc cuvântul „iad” în unele versete. (Psalmul 16:10; Faptele 2:27 a) Imaginea religioasă de la începutul articolului înfățișează ceea ce cred mulți oameni, și anume că iadul este un loc al chinului veșnic, în care oamenii răi sunt pedepsiți. Însă este această învățătură bazată pe Biblie?

În acest articol:

•  Este iadul un loc al chinului veșnic?

•  Care este semnificația pildei lui Isus despre omul bogat și Lazăr?

•  Reprezintă iadul o separare veșnică de Dumnezeu?

•  S-a întors cineva din iad?

•  Versete biblice despre iad, sau Mormânt

•  Termeni biblici ebraici și grecești

•  Istoria învățăturii despre focul iadului

 Nu. Termenii din original traduși în unele Biblii prin „iad” (în ebraică, „Șeol”; în greacă, „Hades”) se referă la „Mormânt”, adică mormântul comun al omenirii. Biblia arată că oamenii care se află în „Mormânt” sunt într-o stare de nonexistență.

•   Morții nu sunt conștienți de nimic, deci nu pot simți durere. „Fiindcă în iad, acolo unde mergi tu, nu există nici faptă, nici gând de a face, nici cunoaștere și nici înțelepciune.” (Eclesiastul 9:10, Bartolomeu Anania, 2009) În iad nu se aud strigătele celor chinuiți. De fapt, Biblia spune: „Să fie dați de rușine cei răi, să tacă în Locuința Morților [infern, Sânta Scriptură, 1874]”. (Psalmul 31:17, Traducere literală nouă; Psalmul 115:17)

•   Dumnezeu a stabilit că pedeapsa pentru păcat este moartea, nu chinul în focul iadului. Dumnezeu i-a spus primului om, Adam, că pedeapsa pentru încălcarea poruncii sale avea să fie moartea. (Geneza 2:17) El nu a menționat nimic despre chinul veșnic într-un foc al iadului. După ce Adam a păcătuit, Dumnezeu i-a spus care urma să fie pedeapsa sa: „Țărână ești și în țărână te vei întoarce”. (Geneza 3:19) El avea să înceteze să existe. Cu siguranță, Dumnezeu ar fi menționat iadul de foc dacă l-ar fi trimis pe Adam acolo. El n-a schimbat pedeapsa pentru neascultarea legilor sale. La mult timp după ce Adam a păcătuit, Dumnezeu l-a inspirat pe un scriitor al Bibliei să scrie: „Plata păcatului este moartea”. (Romani 6:23) Nu este necesară o pedeapsă suplimentară întrucât „cine a murit a fost iertat de păcat”. (Romani 6:7)

•   Dumnezeu detestă chiar și ideea de chin veșnic. (Ieremia 32:35) Învățătura despre un chin veșnic nu este în armonie cu ce învață Biblia, și anume că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) El vrea să îi slujim motivați de iubire, nu de frica de a fi chinuiți veșnic. (Matei 22:36-38)

•   În iad au mers și oameni buni. Potrivit Bibliilor care folosesc termenul „iad”, oameni fideli, precum Iacob și Iov, se așteptau să meargă în iad. (Geneza 37:35; Iov 14:13) Chiar și despre Isus Cristos s-a spus că s-a aflat în iad după ce a murit și până a fost înviat. (Faptele 2:31, 32) Prin urmare, este evident că termenul „iad”, folosit în aceste versiuni, se referă la Mormânt. b

 Această pildă a lui Isus a fost consemnată în Luca 16:19-31. Pildele sunt ilustrări care predau învățăminte morale și adevăruri spirituale. Pilda despre omul bogat și Lazăr este o relatare fictivă. (Matei 13:34) Pentru a afla mai multe despre această pildă, vezi articolul Cine sunt omul bogat și Lazăr?.

 Nu. Învățătura potrivit căreia morții sunt conștienți că au fost separați de Dumnezeu nu are bază biblică. Din Biblie, reiese clar că morții nu sunt conștienți de nimic. (Psalmul 146:3, 4; Eclesiastul 9:5)

 Da. Biblia conține relatări detaliate despre nouă oameni care au ajuns în Mormânt („iad” în unele versiuni ale Bibliei) și care au fost înviați, adică readuși la viață. c Dacă ar fi fost conștienți cât timp s-au aflat în iad, ar fi povestit despre ce li s-a întâmplat acolo. E interesant că niciunul n-a spus nimic despre vreun chin sau despre orice altceva. De ce? Așa cum învață clar Biblia, ei au fost inconștienți, ca și cum s-ar fi aflat într-un ‘somn’ adânc. (Ioan 11:11-14; 1 Corinteni 15:3-6)