Geneza 37:1-36
37 Iacob a locuit în continuare în țara Canaanului, unde tatăl său locuise ca străin.+
2 Aceasta este istoria lui Iacob.
Când avea 17 ani, tânărul Iosif+ păzea oile+ cu fiii Bilhei+ și cu fiii Zilpei,+ soțiile tatălui său. Și Iosif i-a spus tatălui lor despre lucrurile rele pe care le făceau ei.
3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi+ fiindcă era fiul bătrâneții sale și a pus să i se facă o tunică mai deosebită*.
4 Când frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, au început să-l urască și n-au mai putut să-i vorbească cu bunăvoință.
5 Mai târziu, Iosif a avut un vis și li l-a spus fraților lui,+ iar ei l-au urât și mai mult.
6 El le-a zis: „Ascultați, vă rog, ce vis am avut!
7 Noi legam snopi în mijlocul câmpului, când iată că snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri au înconjurat snopul meu și s-au plecat înaintea lui”.+
8 Însă frații lui i-au zis: „Vrei să zici că tu o să fii rege peste noi și o să stăpânești peste noi?”.+ Și l-au urât și mai mult din cauza visului său și a cuvintelor sale.
9 După aceea a mai avut un vis și li l-a spus fraților lui: „Am mai avut un vis. De data aceasta, soarele, luna și 11 stele se plecau înaintea mea”.+
10 Apoi i-a spus visul tatălui său, precum și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis: „Ce înseamnă acest vis al tău? Doar n-o să venim eu, mama ta și frații tăi să ne plecăm până la pământ înaintea ta!”.
11 Frații lui au început să-l invidieze,+ însă tatăl său a păstrat în minte cuvintele acestea.
12 Frații lui s-au dus apoi să pască turma tatălui lor în apropiere de Sihem.+
13 După un timp, Israel i-a spus lui Iosif: „Știi că frații tăi pasc turmele în apropiere de Sihem. Vreau să te trimit la ei”. Și el i-a zis: „Sunt gata să merg!”.
14 Atunci Israel i-a spus: „Du-te, te rog, și vezi dacă frații tăi sunt bine. Vezi cum este turma și vino înapoi și spune-mi”. Astfel, l-a trimis din Valea Hebronului,+ iar Iosif a plecat spre Sihem.
15 Mai târziu, în timp ce rătăcea pe un câmp, l-a întâlnit un om. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?”.
16 El a răspuns: „Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog: Nu știi unde păzesc turmele?”.
17 Omul a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»”. Atunci Iosif s-a dus după frații lui și i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au început să pună la cale un plan împotriva lui, ca să-l omoare.
19 Și și-au zis unul altuia: „Iată, vine visătorul!+
20 Hai să-l omorâm și să-l aruncăm într-o groapă de apă; o să spunem că l-a mâncat un animal sălbatic. Și o să vedem apoi ce-o să se aleagă de visele lui!”.
21 Când a auzit aceasta, Ruben+ a încercat să-l scape și a zis: „Să nu-i luăm viața!*”.+
22 Și Ruben le-a mai zis: „Nu vărsați sânge!+ Aruncați-l în această groapă din pustiu, dar nu-i faceți rău*”.+ Căci voia să-l scape ca să-l ducă înapoi la tatăl său.
23 De îndată ce Iosif a ajuns la frații lui, ei l-au dezbrăcat de tunică, de tunica deosebită pe care o purta,+
24 l-au luat și l-au aruncat în groapa de apă. Groapa era atunci goală; nu era apă în ea.
25 Apoi s-au așezat să mănânce. Când și-au ridicat privirea, au văzut o caravană de ismaeliți+ care venea din Galaad. Cămilele lor erau încărcate cu labdan*, balsam și scoarță rășinoasă;+ ei mergeau în Egipt.
26 Atunci Iuda le-a zis fraților lui: „Ce câștigăm dacă îl omorâm pe fratele nostru și îi acoperim sângele?+
27 Hai să-l vindem+ ismaeliților și să nu-i facem rău! La urma urmei, este fratele nostru, carnea noastră”. Și ei l-au ascultat pe fratele lor.
28 Și, când negustorii madianiți+ au trecut pe acolo, ei l-au scos pe Iosif din groapa de apă și l-au vândut ismaeliților cu 20 de arginți*.+ Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Mai târziu, când Ruben s-a întors la groapa de apă și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat veșmintele.
30 Iar când s-a întors la frații săi, a strigat: „Copilul a dispărut! Ce-o să mă fac acum?”.
31 Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.
32 După aceea i-au trimis tunica tatălui lor și i-au transmis: „Iată ce-am găsit. Vezi, te rugăm, dacă este sau nu tunica fiului tău”.+
33 După ce s-a uitat la ea, Iacob a strigat: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic! Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat!”.
34 Atunci Iacob și-a sfâșiat veșmintele, și-a înfășurat mijlocul cu o pânză de sac și și-a jelit fiul multe zile.
35 Și toți fiii săi și toate fiicele sale au încercat să-i aducă mângâiere, dar el n-a vrut să primească mângâiere, ci zicea: „Jelindu-mi fiul voi coborî în Mormânt*!”.+ Și tatăl său a continuat să plângă după el.
36 Madianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar de la curtea faraonului,+ comandantul gărzilor.+
Note de subsol
^ Sau „un veșmânt lung și frumos”.
^ Sau „Să nu-i lovim sufletul!”.
^ Sau „nu ridicați mâna asupra lui”.
^ O rășină aromatică.
^ Sau „bucăți de argint”.