Prima carte a Regilor 17:1-24
17 Și Ilie*,+ tișbitul, un locuitor al Galaadului,+ i-a zis lui Ahab: „Viu este Iehova, Dumnezeul Israelului, căruia îi slujesc*, că în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu!”.+
2 Și cuvântul lui Iehova a venit la el, zicând:
3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre est și ascunde-te în valea* Cherit, la est de Iordan!
4 Vei bea din pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să-ți aducă de mâncare acolo”.+
5 El a plecat imediat și a făcut după cuvântul lui Iehova. S-a dus și a rămas în valea* Cherit, la est de Iordan.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, și el bea din pârâu.+
7 Dar, după un timp, pârâul a secat,+ fiindcă nu plouase în țară.
8 Atunci cuvântul lui Iehova a venit la el, zicând:
9 „Ridică-te, du-te la Sarepta, care ține de Sidon, și stai acolo. Iată că îi voi porunci unei văduve de acolo să-ți dea de mâncare”.+
10 El s-a ridicat și s-a dus la Sarepta. Când a intrat pe poarta orașului, a văzut acolo o văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă ca să beau!”.+
11 În timp ce ea se ducea să-i aducă, el i-a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”.
12 Dar ea a spus: „Viu este Iehova, Dumnezeul tău, că n-am pâine, ci doar o mână de făină în vasul cel mare și puțin ulei în vasul cel mic.+ Strâng acum câteva lemne, apoi mă voi duce acasă și voi pregăti ceva pentru mine și pentru fiul meu. Vom mânca și apoi vom muri”.
13 Atunci Ilie i-a zis: „Nu te teme! Du-te și fă cum ai zis. Dar mai întâi pregătește-mi mie o turtă mică din făina pe care o mai ai și adu-mi-o. Apoi pregătește ceva pentru tine și pentru fiul tău.
14 Căci iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Vasul cel mare de făină nu se va goli, iar uleiul din vasul cel mic nu se va termina până în ziua în care Iehova va da ploaie pe fața pământului»”.+
15 Ea s-a dus și a făcut așa cum a spus Ilie. Astfel, ea, el și casa ei au avut ce să mănânce multe zile.+
16 Vasul cel mare de făină nu s-a golit, iar uleiul din vasul cel mic nu s-a terminat, după cuvântul pe care îl spusese Iehova prin Ilie.
17 După aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit, iar boala lui s-a agravat atât de mult, încât el a murit*.+
18 Atunci ea i-a zis lui Ilie: „Ce ai cu mine*, om al adevăratului Dumnezeu? Ai venit ca să-mi amintești de păcatul meu și să-mi omori fiul?”.+
19 Dar el i-a spus: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. Atunci l-a luat din brațele ei și l-a dus sus, în camera de pe acoperiș unde stătea el, și l-a pus pe patul lui.+
20 El l-a chemat pe Iehova și a zis: „O, Iehova, Dumnezeul meu,+ oare și peste văduva la care stau aduci răul, omorându-i fiul?”.
21 Apoi s-a întins peste copil de trei ori, l-a chemat pe Iehova și a zis: „O, Iehova, Dumnezeul meu, fă, te rog, ca viața* acestui copil să se întoarcă în el!”.
22 Iehova a ascultat rugămintea lui Ilie,+ iar viața* copilului s-a întors în el și el a fost din nou viu*.+
23 Ilie a luat copilul, l-a adus din camera de pe acoperiș jos, în casă, și i l-a dat mamei lui. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău trăiește!”.+
24 Atunci femeia i-a spus lui Ilie: „Acum știu că ești într-adevăr un om al lui Dumnezeu+ și cuvântul lui Iehova pe care îl spui este adevăr!”.
Note de subsol
^ Însemnând „Dumnezeul meu este Iehova”.
^ Lit. „înaintea căruia stau”.
^ Lit. „n-a mai rămas suflare în el”.
^ Sau „Ce am eu de-a face cu tine”.
^ Sau „sufletul”.
^ Sau „sufletul”.
^ Sau „a revenit la viață”.