După Ioan 11:1-57

11  Un om pe nume Lazăr era bolnav; el era din Betania,+ satul Mariei și al Martei, sora ei.+ 2  Era acea Maria care a turnat ulei parfumat pe Domnul și i-a șters picioarele cu părul ei;+ Lazăr, cel bolnav, era fratele ei. 3  Surorile lui au trimis să i se spună lui Isus: „Doamne, iată că cel la care ții mult este bolnav”.+ 4  Dar, când a auzit lucrul acesta, Isus a zis: „Până la urmă, această boală nu va fi spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu,+ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. 5  Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6  Totuși, când a auzit că Lazăr era bolnav, a mai rămas două zile acolo unde era. 7  Apoi le-a zis discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea”. 8  Discipolii i-au zis: „Rabi,+ nu de mult cei din Iudeea căutau să te omoare cu pietre,+ și tu mergi din nou acolo?”. 9  Isus a răspuns: „Nu sunt 12 ore de lumină într-o zi?+ Dacă cineva umblă în lumina zilei, nu se împiedică de nimic, pentru că vede lumina acestei lumi. 10  Dar, dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el”. 11  După ce a spus aceste lucruri, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru, doarme,+ dar mă duc să-l trezesc”. 12  Discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine*”. 13  De fapt, Isus se referise la moartea lui, dar ei credeau că se referea la somnul obișnuit. 14  Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit+ 15  și mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar acum să mergem la el”. 16  Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celorlalți discipoli: „Să mergem și noi, ca să murim împreună cu el”.+ 17  Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18  Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri. 19  Mulți iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le consoleze pentru pierderea fratelui lor. 20  Auzind că venea Isus, Marta i-a ieșit în întâmpinare, dar Maria+ a rămas acasă. 21  Marta i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 22  Totuși, chiar și acum, știu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. 23  Isus i-a spus: „Fratele tău se va scula din morți”. 24  Marta i-a zis: „Știu că se va scula din morți la înviere,+ în ziua din urmă”. 25  Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața.+ Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață 26  și oricine trăiește și manifestă credință în mine nu va muri niciodată.+ Crezi tu lucrul acesta?”. 27  Ea i-a zis: „Da, Doamne, cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel care trebuia să vină în lume”. 28  După ce a spus aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i deoparte: „Învățătorul+ este aici și te cheamă”. 29  Când a auzit aceasta, ea s-a ridicat repede și s-a dus la el. 30  Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31  Când au văzut că Maria se ridică repede și iese, iudeii care erau în casă cu ea și o consolau au mers după ea, crezând că se duce să plângă la mormânt.+ 32  Maria a ajuns în locul unde era Isus și, văzându-l, a căzut la picioarele lui și i-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. 33  Când a văzut-o plângând și când i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în el însuși și s-a tulburat. 34  El a întrebat: „Unde l-ați pus?”. Și i-au răspuns: „Doamne, vino și vezi”. 35  Lui Isus i-au dat lacrimile.+ 36  Atunci iudeii au spus: „Iată cât de mult ținea la el!”. 37  Dar unii dintre ei au zis: „Nu putea omul acesta, care a deschis ochii orbului,+ să facă ceva ca Lazăr să nu moară?”. 38  După ce a gemut din nou în el însuși, Isus s-a dus la mormânt, care era, de fapt, o peșteră. Intrarea era acoperită cu o piatră. 39  Isus a zis: „Dați piatra la o parte!”. Marta, sora celui mort, i-a spus: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi”. 40  Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.+ 41  Atunci au dat piatra la o parte. Isus și-a ridicat ochii spre cer+ și a zis: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. 42  Este adevărat, știu că întotdeauna mă asculți, dar spun aceasta datorită mulțimii din jur, ca să creadă că tu m-ai trimis”.+ 43  După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!”.+ 44  Și omul care fusese mort a ieșit, având picioarele și mâinile legate cu fâșii și fața înfășurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”. 45  Atunci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care au văzut ce făcuse Isus au crezut în el,+ 46  dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. 47  Preoții principali și fariseii au adunat Sanhedrinul și au spus: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe miracole*?+ 48  Dacă îl lăsăm să continue așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua atât locul, cât și națiunea”. 49  Dar unul dintre ei, Caiafa,+ care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic 50  și n-ați înțeles că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor decât să fie distrusă toată națiunea”.+ 51  Însă aceasta n-a spus-o de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus trebuia să moară pentru națiune; 52  și nu numai pentru națiune, ci și pentru copiii lui Dumnezeu care erau răspândiți, ca să-i adune în unitate.+ 53  Din ziua aceea, ei au complotat să-l omoare.+ 54  De aceea, Isus n-a mai umblat în public printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea de lângă pustiu,+ într-un oraș numit Efraim,+ unde a rămas cu discipolii. 55  Paștele+ iudeilor era aproape și mulți oameni din toată țara au urcat la Ierusalim înainte de Paște ca să se purifice din punct de vedere ceremonial. 56  Ei îl căutau pe Isus și, în timp ce erau în templu, își spuneau unii altora: „Ce ziceți? Credeți că nu va veni deloc la sărbătoare?”. 57  Dar preoții principali și fariseii dăduseră următoarea poruncă: dacă cineva afla unde era Isus, trebuia să anunțe, pentru ca ei să-l prindă*.

Note de subsol

^ Sau „va fi salvat”.
^ Lit. „semne”.
^ Sau „să-l aresteze”.

Note de studiu

cei din Iudeea: Termenul grecesc folosit aici poate fi redat prin „iudeii” (ca în Ioa 10:31, 33). Dar, întrucât Isus tocmai le spusese discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea”, înțelegem că iudeii din regiunea Iudeea erau cei care încercaseră să îl omoare cu pietre, nu iudeii în general. (Ioa 11:7)

doarme: În Biblie, moartea este deseori comparată cu somnul. (Ps 13:3; Mr 5:39; Fa 7:60; 1Co 7:39; 15:51; 1Te 4:13) Isus urma să îl readucă la viață pe Lazăr. Prin urmare, el a spus că Lazăr dormea probabil pentru a arăta că, așa cum o persoană poate fi trezită dintr-un somn adânc, tot așa o persoană care a murit poate fi readusă la viață. Puterea de a-l învia pe Lazăr provenea de la Tatăl său, „care le dă viață celor morți și vorbește despre lucruri care nu sunt ca și cum ar fi”. (Ro 4:17; vezi notele de studiu de la Mr 5:39; Fa 7:60)

Toma: Acest nume grecesc provine dintr-un termen aramaic care înseamnă „Geamăn”. Apostolul Toma era cunoscut și cu un alt nume grecesc, Dídymos (redat prin „Didimus” sau „Didymos” în unele Biblii din limba română). Și acest nume înseamnă Geamănul.

era deja de patru zile în mormânt: Când Lazăr s-a îmbolnăvit grav, surorile lui au trimis pe cineva să-l anunțe pe Isus. (Ioa 11:1-3) El se afla la o distanță de aproximativ două zile de Betania, iar Lazăr se pare că a murit cam atunci când Isus a primit vestea. (Ioa 10:40) Isus „a mai rămas două zile acolo unde era” și apoi a pornit spre Betania. (Ioa 11:6, 7) Întrucât a așteptat două zile și apoi a călătorit două zile, el a ajuns la mormânt după patru zile de la moartea lui Lazăr. Isus făcuse deja cel puțin două învieri: una imediat după moartea persoanei, iar cealaltă probabil la câteva ore după deces. (Lu 7:11-17; 8:49-55; compară cu Mt 11:5) Însă el nu înviase încă pe nimeni care să fi fost mort de patru zile și al cărui corp să fi intrat deja în descompunere. (Ioa 11:39) Unii evrei credeau în mod eronat că sufletul rămânea cu trupul mort trei zile și apoi îl părăsea. Chiar și cei care susțineau această idee aveau să se convingă că Isus făcuse un miracol extraordinar în cazul lui Lazăr. (Ioa 12:9, 10, 17)

mormânt: Sau „mormântul de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)

cam la trei kilometri: Lit. „cam la 15 stadii”. Termenul grecesc stádion (la singular) desemnează o unitate de măsură pentru distanță egală cu 185 m, sau o optime dintr-o milă romană. (Vezi Glosarul, „Milă”, și Ap. B14.)

Știu că se va scula din morți: Marta a crezut că Isus vorbea despre învierea viitoare, care va avea loc în ziua din urmă. (Vezi nota de studiu de la Ioa 6:39.) Credința ei în această învățătură era remarcabilă. Unii conducători religioși din zilele acelea, numiți saduchei, respingeau ideea că va fi o înviere, deși această învățătură era prezentată clar în Scripturile inspirate. (Da 12:13; Mr 12:18) Cât despre farisei, aceștia credeau în nemurirea sufletului. Însă Marta știa că Isus îi învăța pe oameni despre speranța învierii și chiar făcuse învieri, deși niciunul dintre cei înviați nu fusese mort atât de mult timp ca Lazăr.

Eu sunt învierea și viața: Moartea și învierea lui Isus au făcut posibilă revenirea la viață a celor morți. După ce Isus a fost înviat, Iehova i-a dat puterea nu numai de a învia morții, ci și de a da viață eternă. (Vezi nota de studiu de la Ioa 5:26.) În Re 1:18, Isus spune despre sine că este „cel viu”, care are „cheile morții și ale Mormântului”. Prin urmare, Isus este speranța celor vii și a celor morți. El a promis că va deschide mormintele și le va da viață morților, fie în ceruri celor ce vor domni cu el, fie pe pământ celor ce vor alcătui noua societate condusă de guvernul său ceresc. (Ioa 5:28, 29)

nu va muri niciodată: Fără îndoială, când a vorbit despre posibilitatea de a nu muri, sau de a trăi veșnic, Isus nu a vrut să spună că ascultătorii săi nu aveau să cunoască moartea niciodată. Mai degrabă, el a arătat că, dacă manifestau credință în el, puteau primi viață veșnică. Această concluzie este susținută de cuvintele rostite de Isus într-o ocazie anterioară: în Ioan, capitolul 6, el a pus în legătură manifestarea credinței cu obținerea vieții veșnice. (Ioa 6:39-44, 54)

mormânt: Sau „mormântul de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)

plângând: Termenul grecesc se referă deseori la un plâns care poate fi auzit. Același verb a fost folosit de Isus când a prezis distrugerea Ierusalimului. (Lu 19:41)

a gemut . . . și s-a tulburat: În limba originală, alăturarea celor două verbe (embrimáomai și tarássō) arată că sentimentele lui Isus au fost foarte intense cu această ocazie. Verbul grecesc redat prin „a gemut” (embrimáomai) denotă, în general, sentimente puternice, iar în acest context sugerează că Isus a fost mișcat atât de profund, încât a gemut. Verbul grecesc tradus prin „s-a tulburat” (tarássō) se referă literalmente la o stare de agitație. Potrivit unui biblist, în acest context verbul indică „o frământare interioară, . . . o mare durere sau tristețe”. Același verb este folosit în Ioa 13:21 pentru a descrie reacția lui Isus la gândul că va fi trădat de Iuda. (Vezi nota de studiu de la Ioa 11:35.)

în el însuși: Lit. „în spirit”. Din câte se pare, termenul grecesc pneúma se referă aici la forța care vine din inima figurativă a unei persoane și care o determină să vorbească și să acționeze într-un anumit mod. (Vezi Glosarul, „Spirit”.)

i-au dat lacrimile: Aici apare verbul dakrýō, care derivă din substantivul grecesc pentru „lacrimă”, folosit în versete precum Lu 7:38; Fa 20:19, 31; Ev 5:7; Re 7:17; 21:4. Din câte se pare, accentul cade mai degrabă pe faptul că Isus a vărsat lacrimi decât pe faptul că plânsul său putea fi auzit. În Scripturile grecești creștine, acest verb apare doar aici și diferă de cel folosit în Ioa 11:33 (vezi nota de studiu), care descrie plânsul Mariei și al iudeilor. Isus știa că urma să-l învie pe Lazăr, dar s-a întristat profund văzându-și prietenii copleșiți de durere. Simțind multă iubire și compasiune pentru prietenii săi dragi, el nu s-a reținut să verse lacrimi. Relatarea arată clar că Isus are empatie față de cei cărora moartea le-a răpit persoane dragi.

mormânt: Sau „mormântul de amintire”. (Vezi Glosarul, „Mormânt de amintire”.)

trebuie să miroasă deja: Această remarcă a Martei arată că evreii nu aveau o metodă de îmbălsămare elaborată, destinată conservării corpului pentru o perioadă lungă de timp. Dacă Lazăr ar fi fost îmbălsămat, Marta nu s-ar fi temut că trupul lui începuse să miroasă. Picioarele și mâinile lui Lazăr fuseseră legate cu fâșii, iar „fața înfășurată într-o pânză”, însă foarte probabil nu cu intenția de a încetini procesul de descompunere. (Ioa 11:44)

este a patra zi: Lit. „este a patra”. În textul grecesc, aici este folosit doar un numeral ordinal; termenul „zi” se deduce din context. Din câte se pare, trecuseră trei zile întregi și o parte din a patra zi.

fața înfășurată într-o pânză: Evreii aveau obiceiul de a pregăti corpul pentru înmormântare înfășurându-l în pânze curate de in cu mirodenii. Totuși, aceasta nu era o metodă de îmbălsămare precum cea care se practica în Egipt. (Ge 50:3; Mt 27:59; Mr 16:1; Ioa 19:39, 40) Când Lazăr a fost înviat și a ieșit din mormânt, fața lui era încă înfășurată în pânză. Termenul grecesc soudárion, tradus aici prin „pânză”, desemnează o bucată mică de material utilizată ca prosop de corp, de mâini sau de față. Același termen grecesc este folosit în Ioa 20:7 cu referire la „pânza care fusese pe capul” lui Isus.

locul: Adică locul de închinare, sau locul sfânt; se referă, probabil, la templul din Ierusalim. (Compară cu Fa 6:13, 14.)

mare preot: Când Israelul era o națiune independentă, marele preot deținea această funcție pe viață. (Nu 35:25) Dar, sub ocupație romană, el era numit sau destituit de conducătorii desemnați de Roma. (Vezi Glosarul, „Mare preot”.) Caiafa a fost unul dintre marii preoți numiți de romani. El a deținut această funcție mai mult timp decât predecesorii săi imediați datorită abilităților sale diplomatice. Caiafa a fost numit mare preot în jurul anului 18 e.n. și a rămas în funcție până în jurul anului 36 e.n. Spunând despre Caiafa că era mare preot în anul acela, adică în 33 e.n., Ioan voia să sublinieze, din câte se pare, că perioada în care Caiafa a ocupat această funcție a inclus anul în care Isus a fost executat. (Vezi Ap. B12 pentru localizarea posibilă a casei lui Caiafa.)

Efraim: În general, se crede că acest oraș este unul și același cu Efrainul, pe care Abiia, regele lui Iuda, l-a cucerit în lupta cu Ieroboam, regele Israelului. (2Cr 13:19) Mulți consideră că orașul corespunde actualului sat et-Taiyiba (sau et-Taiyibeh), situat la aproximativ 6 km E-N-E de Betel și la 3 km E-S-E de locul în care se presupune că s-a aflat Baal-Hațorul. (2Sa 13:23) Acest sat se găsește lângă pustiu și de aici se văd spre S-E câmpiile aride ale Ierihonului și Marea Moartă. Conform istoricului evreu Josephus, generalul roman Vespasian a cucerit Efraimul în timpul marșului său împotriva Ierusalimului. (Războiul iudeilor, IV, IX, 9)

Paștele: Adică Paștele din 33 e.n., din câte se pare al patrulea Paște menționat în evanghelia lui Ioan. (Vezi notele de studiu de la Ioa 2:13; 5:1; 6:4.)

Multimedia

Isus îl învie pe Lazăr
Isus îl învie pe Lazăr

Isus poruncește: „Lazăr, vino afară!”. (Ioa 11:43) Imediat, Lazăr revine la viață. Înfășurat încă în fâșii de pânză, el se ridică și face câțiva pași. Surorile lui, Marta și Maria, nu-și pot crede ochilor. Dar chiar așa e – fratele lor trăiește! Datorită acestui miracol, mulți dintre cei prezenți încep să manifeste credință în Isus. Această relatare nu numai că zugrăvește un tablou impresionant al iubirii altruiste a lui Isus, dar și constituie o avanpremieră a miracolelor pe care le va face la o scară mult mai mare în lumea nouă. (Ioa 5:28) Relatarea despre învierea lui Lazăr apare doar în evanghelia lui Ioan.

Sanhedrinul
Sanhedrinul

Curtea supremă evreiască, numită Marele Sanhedrin, avea 71 de membri. Ea se întrunea la Ierusalim. (Vezi Glosarul, „Sanhedrin”.) Potrivit cu Mișna, locurile erau dispuse în semicerc, pe trei rânduri. Hotărârile curții erau consemnate de doi scribi. Unele dintre elementele arhitecturale prezentate în imagine au la bază ruinele unei clădiri descoperite în Ierusalim, care este considerată de unii drept Sala Consiliului din secolul I e.n. (Vezi Apendicele B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.)

1. Marele preot

2. Membrii Sanhedrinului

3. Inculpat

4. Secretari

BIBLIA – TRADUCEREA LUMII NOI (EDIȚIA DE STUDIU)
Ioan 11
Română
Citiți Biblia online
https://cms-imgp.jw-cdn.org/img/p/1001070103/univ/art/1001070103_univ_sqr_xl.jpg
nwtsty