Către Romani 4:1-25
4 Așa stând lucrurile, ce putem spune despre Avraam, strămoșul nostru după carne? Ce a câștigat el?
2 De exemplu, dacă Avraam ar fi fost declarat drept ca urmare a lucrărilor, ar fi avut motiv să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Căci ce spun Scripturile? „Avraam a avut credință în Iehova* și, de aceea, a fost considerat drept*.”+
4 Însă celui ce lucrează, plata nu i se consideră bunătate nemeritată, ci un lucru care i se cuvine*.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci are credință în Acela care îl declară drept pe cel lipsit de pietate*, credința i se consideră dreptate.+
6 Este așa cum spune și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept, dar nu datorită lucrărilor:
7 „Fericiți sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite*;
8 fericit este omul căruia Iehova* nu-i ia în considerare păcatul”.+
9 Este această fericire numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși?+ Căci zicem: „Avraam a fost considerat drept datorită credinței sale”*.+
10 Dar când a fost el considerat drept*? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.
11 Și a primit un semn,+ și anume circumcizia, ca sigiliu* al dreptății prin credința pe care o avea când era necircumcis. În felul acesta, Avraam a devenit tatăl tuturor celor care au credință,+ deși sunt necircumciși, și care astfel sunt considerați drepți.
12 De asemenea, el a devenit tatăl celor circumciși, dar nu numai al celor ce susțin circumcizia, ci și al celor ce calcă îndeaproape pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam+ când era necircumcis.
13 Fiindcă nu datorită respectării legii au primit Avraam sau descendenții* lui promisiunea că el va fi moștenitorul unei lumi,+ ci datorită dreptății care vine prin credință.+
14 Căci, dacă cei ce susțin legea sunt moștenitori, credința devine zadarnică, iar promisiunea este anulată.
15 De fapt, Legea produce mânie,+ dar, unde nu este lege, nu este nici încălcare de lege.+
16 Iată de ce promisiunea se datorează credinței, ca să fie potrivit bunătății nemeritate+ și ca să fie sigură pentru toți descendenții* lui,+ nu numai pentru cei care susțin Legea, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor.+
17 (După cum este scris: „Te-am numit tată al multor națiuni”.)+ Aceasta s-a întâmplat înaintea celui în care avea credință, Dumnezeu, care le dă viață celor morți și vorbește despre lucruri care nu sunt ca și cum ar fi*.
18 Deși nu avea niciun motiv să spere, totuși, pe baza speranței, el a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni, în armonie cu ce se spusese: „Așa vor fi descendenții* tăi”.+
19 Și, deși nu a slăbit în credință, el s-a gândit la corpul său, care era ca și mort (fiindcă avea aproape 100 de ani),+ precum și la pântecele mort al Sarei*.+
20 Dar, datorită promisiunii lui Dumnezeu, el n-a șovăit din lipsă de credință, ci a devenit puternic datorită credinței sale și i-a dat glorie lui Dumnezeu,
21 fiind pe deplin convins că El putea să și facă ceea ce promisese.+
22 De aceea, „el a fost considerat drept”*.+
23 Totuși, cuvintele „a fost considerat drept” nu au fost scrise doar pentru el,+
24 ci și pentru noi, care vom fi considerați drepți, deoarece credem în Cel care l-a sculat din morți+ pe Isus, Domnul nostru.
25 El a fost dat pentru greșelile noastre+ și a fost sculat din morți pentru ca noi să fim declarați drepți.+
Note de subsol
^ Sau „iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate”.
^ Sau „o datorie”.
^ Sau „iertate”.
^ Sau „Credința lui Avraam i s-a socotit ca dreptate”.
^ Sau „i s-a socotit ca dreptate”.
^ Sau „garanție”, „confirmare”.
^ Lit. „sămânța”.
^ Lit. „sămânța”.
^ Sau, posibil, „aduce în existență ceea ce nu există”.
^ Lit. „sămânța”.
^ Sau „la sterilitatea Sarei”.
^ Sau „lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate”.