V-aţi întrebat vreodată?

Ce limbă a vorbit Isus?

Erudiţii au păreri diferite în această privinţă. Totuşi, se pare că Isus a vorbit o formă a limbii ebraice specifice perioadei când a trăit pe pământ şi un dialect arameic. Când a mers la sinagoga din Nazaret, în Galileea, Isus a citit din profeţia lui Isaia, care era scrisă în ebraică. Nimic nu lasă să se înţeleagă că el ar fi tradus acel pasaj în arameică (Luca 4:16–21).

În legătură cu limbile folosite în Palestina pe vremea lui Isus Cristos, profesorul Ernest Wright a declarat: „Greaca şi arameica erau fără îndoială limbile vorbite de majoritatea oamenilor . . . Soldaţii şi funcţionarii romani vorbeau între ei probabil în latină, în timp ce iudeii ortodocşi foloseau, se pare, o formă târzie de ebraică“. Nu întâmplător inscripţia pusă la porunca lui Pilat pe stâlpul de tortură pe care a fost ţintuit Isus era în trei limbi: ebraică, latină şi greacă (Ioan 19:20).

În cartea sa Discoveries From the Time of Jesus, Alan Millard spune: „Când îşi îndeplineau atribuţiile zilnice, guvernatorii romani vorbeau în mod sigur în greacă; la procesul său, Isus trebuie să-i fi răspuns lui Pilat în greceşte“. Deşi Biblia nu specifică acest lucru, este interesant de remarcat că nu aminteşte nimic despre prezenţa vreunui interpret la acel proces (Ioan 18:28–40).

În opinia profesorului Wright, „nu putem şti cu certitudine dacă [Isus] vorbea sau nu greaca ori latina, însă, în lucrarea sa de predare, el a folosit cu regularitate fie arameica, fie ebraica populară cu puternice influenţe arameice“. (Biblical Archaeology, 1962, pag. 243)

Cât de mari erau pietrele de la templul din Ierusalim?

Referindu-se la templul din Ierusalim, unul dintre discipoli i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, uite ce pietre şi ce clădiri!“ (Marcu 13:1). Dar cât de mari erau unele dintre aceste pietre?

Pe vremea când Isus a fost pe pământ, regele Irod extinsese zona templului, făcând-o de două ori mai mare decât fusese pe timpul lui Solomon. De fapt, era cea mai mare platformă construită de om în lumea antică, măsurând aproximativ 480 m lungime şi 280 m lăţime. Se spune că unele pietre, sau blocuri de piatră cioplită, folosite la construirea templului măsurau 11 m lungime, 5 m lăţime şi 3 m grosime. Câteva dintre aceste blocuri de piatră cântăreau fiecare peste 50 de tone, unul având aproape 400 de tone şi fiind, în opinia unui cercetător, „fără egal ca mărime în lumea antică“.

La remarca discipolului, Isus a răspuns: „Vezi tu aceste clădiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată“ (Marcu 13:2). Multe dintre aceste pietre uriaşe pot fi văzute şi astăzi în locul unde au căzut după ce soldaţii romani le-au dislocat şi le-au prăvălit în 70 e.n.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Pietre ale templului prăvălite de pe muntele templului, Ierusalim