În Cartea a XX-a din lucrarea sa Antichităţi iudaice, Josephus Flavius, istoric din secolul I, a scris despre moartea lui Iacov, „fratele lui Isus, denumit Hristos“ (Antichităţi iudaice, vol. II, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001, pag. 571). Mulţi erudiţi sunt de acord că acest pasaj a fost scris de Josephus. Totuşi, unii pun la îndoială autenticitatea unui alt pasaj din aceeaşi lucrare în care este menţionat Isus. Iată ce citim în acest fragment, numit şi Testimonium Flavianum (Mărturia lui Flavius):

„În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos[ul]. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul“ (Antichităţi iudaice, vol. II, pag. 446).

Încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea există o dezbatere aprinsă între cei care consideră că acest text este autentic şi cei care pun la îndoială faptul că Josephus a scris acest pasaj. Serge Bardet, istoric francez şi specialist în literatură clasică, a încercat să descurce iţele acestei controverse, care au devenit foarte încâlcite de-a lungul ultimelor patru secole. El şi-a publicat cercetările într-o carte intitulată Le Testimonium Flavianum — Examen historique considérations historiographiques.

Josephus n-a fost un scriitor creştin. El a fost un istoric iudeu. De aceea, o mare parte a controversei gravitează în jurul faptului că Isus este numit „Hristosul“. În lucrarea sa, Bardet a afirmat că acest titlu corespunde „în toate privinţele uzanţelor din limba greacă legate de folosirea articolului [hotărât] pentru numele de persoane“. Bardet a mai spus că, dintr-o perspectivă iudeo-creştină, „folosirea termenului Christos de către Josephus nu este un lucru imposibil“. Mai mult, aceasta este un indiciu al istoricităţii lui Isus pe care „criticii în general au făcut marea greşeală de a-l ignora“.

Este oare posibil ca acest text să fie un fals şi să fi fost adăugat mai târziu de cineva care a imitat stilul lui Josephus? Bazându-se pe dovezi istorice şi lingvistice, Bardet a spus că o astfel de imitaţie ar fi aproape un miracol. Ea ar presupune ca falsificatorul să fi avut „un talent de a imita inegalabil în toată Antichitatea“, cu alte cuvinte, să fi fost „la fel de josephian ca Josephus“.

De ce s-au iscat atâtea controverse în legătură cu acest pasaj? Identificând adevărata problemă, Bardet a spus că „există îndoieli privitoare la Testimonium — spre deosebire de majoritatea textelor antice — doar pentru că unii şi-au pus întrebări în legătură cu acest fragment“. El a mai spus că opiniile care au apărut de-a lungul secolelor au la bază mai degrabă „alte motive“ decât o analiză deductivă a textului, care înclină balanţa în favoarea autenticităţii acestui pasaj.

Rămâne de văzut dacă analiza făcută de Bardet va schimba sau nu opinia erudiţilor cu privire la Testimonium Flavianum. Ea l-a convins însă pe Pierre Geoltrain, un renumit specialist în iudaismul elenistic şi în creştinismul timpuriu. El a considerat mult timp că Testimonium este o interpolare şi chiar i-a ironizat pe cei care credeau că acest pasaj este autentic. Însă Geoltrain şi-a schimbat opinia. El a spus că motivul acestei schimbări îl constituie lucrarea lui Bardet. Geoltrain a declarat recent că „nimeni n-ar trebui să mai îndrăznească să spună că mărturia lui Josephus este «neplauzibil㻓.

Bineînţeles, Martorii lui Iehova au un motiv şi mai convingător să creadă că Isus este Cristosul, şi anume mărturia pe care o conţine Biblia (2 Tim. 3:16).