Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri”. (Geneza 2:17) Această poruncă nu ar fi avut niciun rost dacă Adam ar fi fost creat să îmbătrânească și să moară. El știa că, atât timp cât nu mânca din acel pom, avea să rămână în viață.

Adam și Eva nu depindeau de acel pom pentru hrană; în grădină existau mulți pomi roditori din care puteau mânca pe săturate. (Geneza 2:9) Respectând porunca lui Dumnezeu, ei și-ar fi arătat ascultarea față de Cel care le dăduse viață. Ar fi demonstrat și că recunoșteau dreptul lui Dumnezeu de a-i îndruma.

Pentru a înțelege de ce au murit Adam și Eva, trebuie să analizăm o conversație cu implicații profunde. Satan Diavolul s-a folosit de un șarpe ca să transmită o minciună nerușinată. Relatarea biblică spune: „Șarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: «Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncați din toți pomii din grădină?»”. (Geneza 3:1)

Eva i-a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți»”. Apoi șarpele i-a spus: „În mod sigur nu veți muri. Căci Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Astfel, Satan a insinuat că Iehova îi mințise pe oameni și că nu le voia cu adevărat binele. (Geneza 3:2-5)

Eva l-a crezut pe Satan. Văzând că pomul „încânta ochii” și „era plăcut de privit”, a luat un fruct din el și l-a mâncat. Biblia spune: „Apoi i-a dat și soțului ei, când a fost cu ea, și el a mâncat”. (Geneza 3:6)

Cât de mult trebuie să se fi întristat Dumnezeu văzând că iubiții lui copii îi încălcaseră cu bună știință porunca! Drept urmare, Iehova i-a spus lui Adam: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”. (Geneza 3:17-19) „Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.” (Geneza 5:5) Adam nu a mers la cer sau într-un alt domeniu spiritual. Înainte ca Iehova să-l creeze din țărâna pământului, el nu existase. Când a murit, a ajuns precum țărâna din care  fusese luat și a încetat să existe. Ce deznodământ tragic!

Întrucât au încălcat cu bună știință porunca lui Dumnezeu, Adam și Eva au pierdut perfecțiunea și perspectiva vieții veșnice. Ei au ajuns imperfecți și păcătoși. Însă nu doar ei au avut de suportat consecințele neascultării, ci și urmașii lor. În Romani 5:12 se spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit”.

Biblia spune despre păcat și moarte că sunt „vălul care înfășoară toate popoarele și pânza care acoperă toate națiunile”. (Isaia 25:7) Nu există cale de scăpare din fața păcatului și a morții. Într-adevăr, „toți mor prin Adam”. (1 Corinteni 15:22) Pe bună dreptate, apostolul Pavel s-a întrebat: „Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte?”. (Romani 7:24) Poate fi învinsă moartea?