1, 2. De ce este mai deosebită călătoria pe care urmează să o facă Barnaba și Saul și cum va contribui aceasta la împlinirea cuvintelor din Faptele 1:8?

 PENTRU congregația din Antiohia este o zi emoționantă. Dintre toți profeții și învățătorii de aici, spiritul sfânt i-a ales pe Barnaba a și pe Saul să ducă vestea bună în teritorii îndepărtate. (Fap. 13:1, 2) Este adevărat, și înainte au fost trimiși ca misionari bărbați calificați, dar aceștia au mers în regiuni în care creștinismul prinsese deja rădăcini. (Fap. 8:14; 11:22) Acum însă, Barnaba și Saul, care îl vor avea ca ajutor pe Ioan Marcu, sunt trimiși în regiuni în care majoritatea oamenilor n-au auzit vestea bună.

² Cu aproximativ 14 ani în urmă, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8) Numirea lui Barnaba și a lui Saul ca misionari va contribui la împlinirea acestor cuvinte profetice ale lui Isus. b

3. De ce în secolul I călătoriile lungi erau extenuante?

³ Astăzi, în era automobilului și a avionului, oamenii pot parcurge distanțe mari în numai o oră sau două. Însă lucrurile nu stăteau la fel în secolul I. În vremea aceea, oamenii mergeau de obicei pe jos, de cele mai multe ori pe drumuri accidentate. O zi de drum, în care un călător parcurgea probabil doar 30 de kilometri, era pur și simplu extenuantă! c Așadar, deși așteptau cu nerăbdare să-și înceapă activitatea, Barnaba și Saul erau conștienți că aceasta avea să pretindă din partea lor spirit de sacrificiu și eforturi considerabile. (Mat. 16:24)

4. a) Cum au fost aleși Barnaba și Saul și cum au reacționat ceilalți creștini? b) Cum îi putem susține pe cei ce primesc privilegii de serviciu?

 ⁴ Dar de ce i-a ales spiritul sfânt pe Barnaba și pe Saul ca să fie puși deoparte pentru această lucrare? (Fap. 13:2) Biblia nu menționează motivul. Știm însă că spiritul sfânt a dirijat alegerea lor și nu există nicio dovadă că profeții și învățătorii din Antiohia ar fi avut ceva de obiectat. Ei n-au fost deloc invidioși. Dimpotrivă, au susținut din toată inima numirea celor doi! Cât de bucuroși trebuie să fi fost Barnaba și Saul când frații lor de credință „au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece”! (Fap. 13:3) Și noi trebuie să-i susținem pe cei ce primesc privilegii de serviciu, inclusiv pe cei ce sunt numiți supraveghetori. Noi nu-i invidiem, ci ‘le arătăm apreciere într-un mod cu totul deosebit și îi iubim datorită lucrării lor’. (1 Tes. 5:13)

5. Ce a presupus predicarea pe insula Cipru?

⁵ Barnaba și Saul au pornit deci la drum și au mers pe jos până la Seleucia, un port situat în apropiere de Antiohia. Acolo s-au îmbarcat pe o corabie și, după ce au parcurs aproximativ 200 de kilometri pe mare, au ajuns pe insula Cipru. d Fiind originar din Cipru, Barnaba era, fără îndoială,  nerăbdător să le împărtășească vestea bună celor din locurile sale natale. Când au ajuns la Salamina, un oraș situat pe coasta estică a insulei, cei doi misionari n-au pierdut nicio clipă, ci imediat „au început să vestească cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor”. e (Fap. 13:5) Apoi au traversat insula, depunând, probabil, mărturie în orașele mai mari prin care au trecut. În funcție de traseul ales, este posibil ca ei să fi mers pe jos circa 160 de kilometri.

6, 7. a) Cine era Sergius Paulus și de ce a încercat Bar-Isus să-l împiedice să asculte vestea bună? b) Cum a zădărnicit Saul eforturile lui Bar-Isus?

⁶ Ciprul din secolul I era cufundat în închinarea falsă. De exemplu, când au ajuns la Pafos, pe coasta vestică a insulei, Barnaba și Saul l-au întâlnit pe „Bar-Isus, care era vrăjitor și profet fals”. El „era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent”. f În secolul I, mulți romani cu o cultură vastă – chiar și „un om inteligent”, cum era Sergius Paulus – obișnuiau să consulte un vrăjitor sau un astrolog când aveau de luat decizii importante. Sergius Paulus a arătat interes față de mesajul despre Regat, „fiind dornic să audă cuvântul lui Dumnezeu”. Dar lucrul acesta n-a fost deloc pe placul lui Bar-Isus, căruia i se spunea și Elima, adică „vrăjitorul”. (Fap. 13:6-8)

⁷ Bar-Isus era împotriva mesajului despre Regat și căuta „să-l abată pe proconsul de la credință” pentru că numai așa își putea păstra poziția influentă de consilier al acestuia. (Fap. 13:8) Ce a făcut atunci Saul? L-a lăsat el pe acest magician de curte să înăbușe interesul manifestat de Sergius Paulus? Iată ce spune relatarea: „Saul, numit și Pavel, s-a umplut de spirit sfânt, l-a privit țintă [pe Bar-Isus] și i-a zis: «Om plin de tot felul de înșelătorii și de tot felul de mârșăvii, fiu al Diavolului, dușman a tot ce este drept, când vei înceta să  strâmbi căile drepte ale lui Iehova? Iată că mâna lui Iehova este asupra ta și vei fi orb, iar o vreme nu vei mai vedea lumina soarelui». Și îndată au căzut peste el ceață și întuneric, iar el umbla încoace și-ncolo căutând pe cineva care să-l ducă de mână”. g Ce efect a avut acest miracol? „Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a devenit credincios, fiind uluit de învățătura lui Iehova.” (Fap. 13:9-12)

8. Cum putem da și noi dovadă de îndrăzneală asemenea lui Pavel?

⁸ Pavel nu s-a lăsat intimidat de Bar-Isus. Nici noi nu trebuie să ne temem de împotrivitorii care încearcă să dărâme credința celor interesați de mesajul despre Regat. Desigur, vorbirea noastră trebuie „să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare”. (Col. 4:6) Dar asta nu înseamnă că ne vom reține să le predicăm celor interesați doar pentru a nu intra în conflict cu cineva răuvoitor. Și nu înseamnă nici că ne vom reține să demascăm religia falsă, care ‘strâmbă căile drepte ale lui Iehova’, așa cum a făcut Bar-Isus. (Fap. 13:10) Urmând exemplul lui Pavel, vom vorbi cu îndrăzneală despre adevărul biblic și vom cultiva interesul celor sinceri. Și, chiar dacă sprijinul lui Dumnezeu nu va fi la fel de evident ca în cazul lui Pavel, suntem siguri că Iehova își va folosi spiritul sfânt pentru a-i atrage pe cei merituoși la adevăr. (Ioan 6:44)

9. Cum sunt Pavel și Barnaba un excelent exemplu pentru cei ce se află astăzi în fruntea congregației?

⁹ Acești misionari au părăsit apoi Pafosul și au pornit cu corabia spre Perga, situată pe coasta Asiei Mici, la aproximativ 250 de kilometri distanță. Cu această ocazie se poate observa o schimbare. În Faptele 13:13, grupul este descris prin cuvintele: „Pavel și cei ce erau cu el”, fapt ce sugerează  că acum Pavel coordona activitatea grupului. Însă nimic nu lasă să se înțeleagă că Barnaba ar fi devenit invidios pe Pavel. Dimpotrivă, cei doi au continuat să colaboreze pentru înfăptuirea voinței lui Dumnezeu. Pavel și Barnaba sunt un excelent exemplu pentru cei ce se află astăzi în fruntea congregației. Între creștini nu există concurență din dorința de a obține o anumită poziție în congregație. Ei țin seama de următoarele cuvinte ale lui Isus: „Toți sunteți frați” și „Cine se înalță va fi umilit și cine se umilește va fi înălțat”. (Mat. 23:8, 12)

10. Descrieți călătoria de la Perga la Antiohia din Pisidia.

¹⁰ Când au ajuns la Perga, Ioan Marcu i-a părăsit pe Pavel și pe Barnaba, din motive pe care Biblia nu le specifică, și s-a întors la Ierusalim. Cei doi și-au continuat călătoria, mergând de la Perga la Antiohia din Pisidia, un oraș din provincia Galatia. Acest drum nu a fost deloc ușor, întrucât Antiohia din Pisidia era situată la o altitudine de aproximativ 1 100 de metri față de nivelul mării. Potecile de munte erau greu de străbătut și, în plus, erau periculoase din cauza tâlharilor ce bântuiau zona. Și, ca și cum acestea n-ar fi fost de ajuns, se pare că Pavel a avut și probleme de sănătate în această etapă a călătoriei. h

11, 12. Cum a stârnit Pavel interesul auditoriului său când a luat cuvântul în sinagogă?

¹¹ În Antiohia din Pisidia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagogă în ziua de sabat. Iată ce spune relatarea în continuare: „După citirea publică a Legii și a Profeților, președinții sinagogii au trimis să li se spună: «Bărbaților, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, spuneți-l!»”. (Fap. 13:15) Atunci Pavel s-a ridicat și a luat cuvântul.

¹² El a început astfel: „Bărbați israeliți și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu”.  (Fap. 13:16) Auditoriul lui Pavel era format din evrei și din prozeliți. Cum a reușit Pavel să stârnească interesul ascultătorilor săi, care nu recunoșteau rolul lui Isus în scopul lui Dumnezeu? Mai întâi, el a prezentat pe scurt istoria națiunii evreiești. El a arătat că Iehova „a înălțat poporul în perioada în care au locuit ca străini în țara Egiptului” și că, după eliberarea lor, Dumnezeu „i-a suportat în pustiu” 40 de ani. El le-a amintit cum au luat israeliții în stăpânire Țara Promisă și cum „le-a dat [Iehova] țara . . . ca moștenire”. (Fap. 13:17-19) Unii consideră că Pavel a făcut referire la anumite pasaje biblice care tocmai fuseseră citite cu voce tare în cadrul programului de sabat. Dacă într-adevăr așa au stat lucrurile, acesta este încă un exemplu care arată că Pavel a știut să devină „orice pentru oameni de orice fel”. (1 Cor. 9:22)

13. Cum putem ajunge la inima ascultătorilor noștri?

¹³ Și noi trebuie să ne străduim să stârnim interesul celor cărora le predicăm. De exemplu, dacă aflăm care sunt convingerile religioase ale unei persoane, putem alege subiectele ce o interesează. De asemenea, putem cita pasaje din Biblie care îi sunt cunoscute. O altă metodă eficientă ar putea fi aceea de a-l ruga pe interlocutor să citească versetele din propria Biblie. Să căutăm deci modalități de a ajunge la inima ascultătorilor noștri!

14. a) Cum a făcut Pavel în discursul său trecerea la vestea bună despre Isus și ce avertisment a dat el? b) Cum a reacționat mulțimea la cuvintele lui Pavel?

¹⁴ În continuare, Pavel a arătat că linia regilor israeliți a condus la „un salvator, . . . Isus”, al cărui precursor a fost Ioan Botezătorul. Apoi s-a referit la moartea și învierea lui Isus. (Fap. 13:20-37) El a adăugat: „Să știți deci, fraților, că prin el vă este vestită iertarea păcatelor și că prin el oricine crede este declarat nevinovat”. După aceea, apostolul a dat următorul avertisment: „Aveți grijă deci să nu vină peste voi ce se spune în Profeți: «Priviți, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, nici dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunțime!»”. Reacția ascultătorilor la discursul lui Pavel a fost uimitoare. „Oamenii i-au rugat să le vorbească despre lucrurile acestea și în sabatul următor.” În plus, când întrunirea de la sinagogă s-a încheiat, „mulți dintre iudeii și prozeliții care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba”. (Fap. 13:38-43)

15. Ce s-a întâmplat în sabatul următor?

¹⁵ În sabatul următor, „aproape tot orașul” s-a adunat să-l asculte pe Pavel. Lucrul acesta n-a fost pe placul unor evrei, care „au început să-l contrazică pe Pavel spunând blasfemii”. Atunci Pavel și Barnaba li s-au adresat plini de curaj: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeți și nu vă considerați demni  de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre națiuni. Căci Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a națiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»”. (Fap. 13:44-47; Is. 49:6)

16. Cum au reacționat evreii la cuvintele ferme ale lui Pavel și Barnaba și ce au făcut aceștia?

¹⁶ Când au auzit aceste cuvinte, oamenii din națiuni s-au bucurat și „toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică au devenit credincioși”. (Fap. 13:48) În scurt timp, cuvântul lui Iehova s-a răspândit în toată regiunea. Însă reacția evreilor a fost total diferită. Misionarii le spuseseră că, deși cuvântul lui Dumnezeu le fusese anunțat mai întâi lor, ei aleseseră să-l respingă pe Mesia și, de aceea, îi aștepta judecata lui Dumnezeu. Atunci evreii le-au instigat pe femeile de vază și pe bărbații de seamă din oraș, iar aceștia „au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au scos afară din ținutul lor”. Ce au făcut atunci cei doi? „Și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus la Iconium.” A însemnat oare acest incident sfârșitul creștinismului în Antiohia din Pisidia? Nicidecum! Discipolii de acolo „erau plini de bucurie și de spirit sfânt”. (Fap. 13:50-52)

17-19. Cum putem urma exemplul excelent lăsat de Pavel și Barnaba și cum va contribui lucrul acesta la bucuria noastră?

¹⁷ Din modul în care au reacționat acești creștini fideli în fața opoziției învățăm o lecție deosebit de valoroasă. Noi nu încetăm să predicăm nici chiar atunci când unii oameni cu poziție înaltă în această lume încearcă să ne împiedice să anunțăm vestea bună. De asemenea, să remarcăm ce au făcut Pavel și Barnaba când locuitorii Antiohiei au respins mesajul lor. Ei „și-au scuturat praful de pe picioare”. Prin acest gest, care nu a fost nicidecum un gest de mânie, au arătat că nu erau răspunzători de consecințele alegerii acelor oameni. Cei doi misionari erau conștienți că nu puteau controla reacția altora la mesajul despre Regat. Însă puteau controla reacția lor în fața opoziției, adică să nu se descurajeze, ci să continue să predice. Și asta au și făcut: au continuat să predice, plecând mai departe spre Iconium!

¹⁸ Dar ce putem spune despre discipolii din Antiohia? Este adevărat, ei au rămas într-un teritoriu ostil. Însă bucuria lor nu depindea de reacția celorlalți. Isus a spus: „Fericiți sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă!”. (Luca 11:28) Iar ei erau hotărâți să-l respecte!

¹⁹ Asemenea lui Pavel și lui Barnaba, să avem întotdeauna clar în minte că responsabilitatea noastră este aceea de a predica vestea bună. Decizia de a accepta sau de a respinge mesajul le aparține în totalitate celor cărora le predicăm. Când aceștia sunt nereceptivi, să ne gândim la exemplul discipolilor din secolul I.  Dacă prețuim adevărul și ne lăsăm îndrumați de spiritul sfânt, și noi ne putem păstra bucuria, în pofida opoziției. (Gal. 5:18, 22)