Salt la conţinut

Salt la cuprins

CAPITOLUL 20

În pofida opoziției, cuvântul lui Iehova „se răspândea și triumfa”

În pofida opoziției, cuvântul lui Iehova „se răspândea și triumfa”

Cum au contribuit Apolo și Pavel la răspândirea veștii bune

Faptele 18:23–19:41

1, 2. a) Cu ce pericol s-au confruntat Pavel și însoțitorii săi în Efes? b) Ce vom analiza în acest capitol?

 STRĂZILE Efesului devin dintr-odată neîncăpătoare pentru mulțimea ce aleargă înnebunită. Toți strigă, țipă, iar cei mai mulți nici nu știu de ce. E o isterie generală. Doi tovarăși de călătorie ai lui Pavel sunt prinși și târâți de gloată pe strada ce duce la amfiteatru. În scurt timp însă, această stradă largă, mărginită de porticurile ce adăpostesc prăvăliile orașului, rămâne pustie. Mulțimea dezlănțuită a dat năvală în imensul amfiteatru, unde pot să încapă chiar și 25 000 de oameni. Zvonul că templul și mult adorata lor zeiță Artemis sunt în pericol îi face să strige ca ieșiți din minți: „Mare este Artemis a efesenilor!”. (Fap. 19:34)

2 Și de data aceasta, Satan a încercat să se folosească de furia gloatelor pentru a împiedica răspândirea veștii bune despre Regat. Desigur, amenințarea cu violența nu este singura lui tactică. În acest capitol, vom analiza câteva dintre strategiile pe care le-a folosit el pentru a submina lucrarea și unitatea creștinilor din secolul I. Vom vedea însă că toate aceste strategii au eșuat. Biblia spune: „Cuvântul [lui Iehova] se răspândea și triumfa”. (Fap. 19:20) Ce i-a ajutat pe acei creștini să iasă învingători? Ceea ce ne ajută și pe noi astăzi. Bineînțeles, victoria este a lui Iehova, nu a noastră. Totuși, asemenea creștinilor din secolul I, și noi trebuie să ne facem partea. Cu ajutorul spiritului lui Iehova, putem cultiva calitățile necesare pentru a ne îndeplini cu succes serviciul creștin. Dar să ne oprim pentru început asupra exemplului lui Apolo.

„Cunoștea bine Scripturile” (Faptele 18:24-28)

3, 4. Ce lacună au sesizat Aquila și Priscila la Apolo și ce au făcut ei?

3 Înainte ca Pavel – aflat acum în cea de-a treia călătorie misionară – să ajungă în Efes, în acest oraș a sosit un evreu pe nume Apolo. El era din Alexandria, renumitul oraș al Egiptului. Apolo avea calități deosebite: era un bun orator, „cunoștea bine Scripturile” și, totodată, era „înflăcărat de spirit”. Plin de zel, el a vorbit cu îndrăzneală în fața celor adunați la sinagogă. (Fap. 18:24, 25)

4 Printre cei care l-au auzit vorbind au fost și Aquila și Priscila. Ei au fost, fără îndoială, încântați să-l audă pe acest bărbat că „preda corect lucrurile referitoare la Isus”. Tot ce spunea el despre Isus era în conformitate cu adevărul. Dar, în scurt timp, Aquila și Priscila au sesizat o lacună majoră în cunoștințele lui. Apolo „cunoștea numai botezul lui Ioan”. Ce au făcut ei atunci? Deși erau simpli confecționeri de corturi, nu s-au lăsat intimidați de talentul oratoric și de erudiția lui Apolo, ci „l-au luat deoparte și i-au explicat mai exact calea lui Dumnezeu”. (Fap. 18:25, 26) Dar cum a reacționat acest om învățat? El a manifestat una dintre cele mai importante calități pe care trebuie să le cultive fiecare creștin: umilința.

5, 6. Ce l-a ajutat pe Apolo să devină un slujitor și mai eficient al lui Iehova și ce putem învăța din exemplul său?

5 Întrucât a acceptat ajutorul celor doi, Apolo a devenit un slujitor al lui Iehova și mai eficient. El a mers în Ahaia, unde „i-a ajutat mult” pe discipoli. Acolo a depus o mărturie excelentă, combătându-i pe iudeii care susțineau că Isus nu este promisul Mesia. Luca relatează: „Cu tărie și în mod temeinic, dovedea în public că iudeii greșeau, arătându-le din Scripturi că Isus este Cristosul”. (Fap. 18:27, 28) Ce binecuvântare s-a dovedit a fi Apolo pentru congregații! Într-adevăr, și lucrarea sa a contribuit la creșterea și întărirea cuvântului lui Iehova. Dar ce putem învăța din exemplul lui?

6 Umilința este o calitate indispensabilă pentru creștini. Fiecare dintre noi este binecuvântat cu diferite daruri, fie că este vorba despre aptitudini, cu care ne naștem, fie că este vorba despre cunoștință sau experiență, pe care le dobândim de-a lungul timpului. Însă, dacă nu avem suficientă umilință, punctele noastre forte pot deveni puncte slabe, iar în inima noastră ar putea încolți cu ușurință o buruiană otrăvitoare, trufia. (1 Cor. 4:7; Iac. 4:6) Dacă suntem cu adevărat umili, ne vom strădui să-i considerăm pe ceilalți superiori nouă. (Filip. 2:3) Nu vom respinge disciplinarea și nici nu vom refuza să fim învățați de alții. De asemenea, nu vom ține cu mândrie la propriile păreri când este clar că spiritul sfânt îndrumă organizația în altă direcție. Atât timp cât rămânem umili, putem fi folosiți de Iehova și de Fiul său. (Luca 1:51, 52)

7. De ce sunt Pavel și Apolo un exemplu de umilință?

7 Totodată, umilința nu lasă loc rivalității. Cât de mult și-ar fi dorit Satan să-i dezbine pe acei creștini din secolul I! Cât de încântat ar fi fost el dacă doi creștini atât de dinamici precum Apolo și Pavel ar fi devenit rivali, luptându-se din invidie pentru o influență cât mai mare în congregații! Ei ar fi putut ușor să cadă în această capcană. În Corint, unii creștini începuseră să spună: „Eu sunt al lui Pavel”, în timp ce alții ziceau: „Iar eu al lui Apolo”. Dar au încurajat cei doi această atitudine care putea crea dezbinare? În niciun caz. Plin de umilință, Pavel a recunoscut contribuția lui Apolo la lucrare, încredințându-i privilegii suplimentare de serviciu. La rândul său, Apolo a urmat îndrumările apostolului. (1 Cor. 1:10-12; 3:6, 9; Tit 3:12, 13) Pavel și Apolo sunt un excelent exemplu de umilință și de colaborare!

„Aducând argumente convingătoare despre Regatul lui Dumnezeu” (Faptele 18:23; 19:1-10)

8. Pe ce traseu s-a întors Pavel la Efes și de ce?

8 Pavel promisese că se va întoarce la Efes și s-a ținut de cuvânt. a (Fap. 18:20, 21) Dar să vedem ce traseu a ales pentru a se întoarce în acest oraș. Ultima oară când am vorbit despre Pavel, se afla în Antiohia din Siria. Pentru a ajunge la Efes, el ar fi putut merge la Seleucia, care era foarte aproape, de unde s-ar fi putut îmbarca pe o corabie cu destinația Efes. Însă Pavel a călătorit „prin regiunile din interiorul Asiei”. Potrivit indiciilor din Faptele 18:23 și 19:1, distanța parcursă de el a fost, se pare, de aproximativ 1 600 de kilometri! Dar de ce a ales Pavel acest traseu lung și anevoios? Deoarece dorea ‘să-i întărească pe toți discipolii’. (Fap. 18:23) La fel ca primele două călătorii ale sale, și a treia avea să presupună mari sacrificii, însă Pavel a considerat că merita efortul. Astăzi, supraveghetorii de circumscripție și soțiile lor manifestă același spirit. Suntem noi recunoscători pentru iubirea și spiritul lor de sacrificiu?

9. De ce au trebuit să fie botezați din nou 12 discipoli și ce putem învăța din exemplul lor?

9 Când a sosit la Efes, Pavel a întâlnit un grup de aproximativ 12 discipoli ai lui Ioan Botezătorul. Aceștia fuseseră botezați doar cu botezul lui Ioan, care nu mai era în vigoare. În plus, se pare că ei nu știau aproape nimic despre spiritul sfânt. Pavel le-a explicat importanța botezului în numele lui Isus, iar aceștia, asemenea lui Apolo, s-au dovedit umili și gata să-și însușească noile învățături. După ce au fost botezați în numele lui Isus, ei au primit spiritul sfânt și unele daruri miraculoase ale spiritului. Așadar, este cât se poate de clar: cei ce țin pasul cu organizația teocratică a lui Iehova, organizație ce progresează încontinuu, au parte de mari binecuvântări! (Fap. 19:1-7)

10. De ce a schimbat Pavel locul în care predica și ce exemplu ne-a lăsat el?

10 Ceea ce s-a întâmplat apoi este un alt exemplu de progres. Pavel a predicat cu îndrăzneală în sinagogă trei luni. Însă, deși aducea „argumente convingătoare despre Regatul lui Dumnezeu”, unii și-au împietrit inima și ‘vorbeau batjocoritor despre Cale’. Pavel nu și-a pierdut timpul cu ei, ci a găsit alt loc unde să predice, și anume sala unei școli. (Fap. 19:8, 9) Cei ce doreau să progreseze din punct de vedere spiritual trebuiau să accepte schimbarea și să meargă în acel loc, nu la sinagogă. La fel ca Pavel, nici noi nu vom continua discuția cu locatarii care nu sunt dispuși să ne asculte sau care sunt puși pe ceartă. Mai sunt mulți oameni asemănători oilor ce trebuie să audă mesajul nostru încurajator!

11, 12. a) În ce fel este Pavel un exemplu de sârguință și de flexibilitate? b) Ce eforturi depun Martorii lui Iehova pentru a fi sârguincioși și flexibili în serviciul lor public?

11 Se pare că Pavel predica în acea sală în fiecare zi, între orele 11 și 16. (Vezi nota de studiu de la Faptele 19:9, nwtsty.) Acelea erau, probabil, cele mai liniștite, dar și cele mai fierbinți ore ale zilei, când mulți se opreau din lucru pentru a lua masa și a-și face siesta. Să ne gândim: dacă Pavel a urmat acest program riguros doi ani întregi, înseamnă că a petrecut peste 3 000 de ore în predicare! b Iată deci un alt factor datorită căruia cuvântul lui Iehova „se răspândea și triumfa”. Pavel a lucrat cu sârguință și a fost flexibil. El și-a adaptat programul potrivit necesităților oamenilor din acea comunitate. Care a fost rezultatul? „Toți cei care locuiau în provincia Asia au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât și greci.” (Fap. 19:10) Ce mărturie temeinică a depus Pavel!

Ne străduim să luăm legătura cu oamenii oriunde pot fi găsiți

12 Și Martorii lui Iehova din timpurile moderne lucrează cu sârguință și sunt flexibili. Noi depunem eforturi să le vorbim oamenilor oriunde și oricând pot fi găsiți. Depunem mărturie pe străzi, în piețe și în parcări și încercăm să luăm legătura cu ei prin scrisori sau prin telefon. De asemenea, ne străduim să mergem din casă în casă la orele când este mai sigur că-i vom găsi pe locatari.

Cuvântul „se răspândea și triumfa”, în pofida acțiunii spiritelor rele (Faptele 19:11-22)

13, 14. a) Ce miracole se făceau prin intermediul lui Pavel? b) Ce greșeală au făcut fiii lui Sceva și ce greșeală asemănătoare fac azi mulți oameni din creștinătate?

13 Luca spune că, în perioada care a urmat, Iehova făcea prin intermediul lui Pavel „lucrări de putere extraordinare”. Bolnavii erau vindecați, iar cei chinuiți de spirite rele, eliberați chiar și numai dacă li se aduceau ștergare și șorțuri purtate de Pavel! c (Fap. 19:11, 12) Dar aceste victorii remarcabile asupra demonilor nu le-au atras atenția doar oamenilor sinceri.

14 Unii „iudei care mergeau din loc în loc și scoteau demoni” au vrut să facă miracole așa cum făcea Pavel. Acei evrei au încercat să scoată demoni chemând numele lui Isus și al lui Pavel. Luca îi menționează în acest sens pe cei șapte fii ai lui Sceva, membri ai unei familii preoțești. Când aceștia au vrut să expulzeze un demon, demonul le-a spus: „Pe Isus îl cunosc și știu și cine este Pavel. Dar voi cine sunteți?”. Apoi, omul posedat i-a atacat pe impostori, sărind asupra lor ca o fiară, astfel că ei au fugit de acolo răniți și goi. (Fap. 19:13-16) Cele întâmplate au constituit o victorie răsunătoare a cuvântului lui Iehova întrucât s-a văzut clar diferența dintre puterea dată lui Pavel și incapacitatea acelor reprezentanți ai religiei false. Astăzi, milioane de oameni cred în mod greșit că este de ajuns să cheme numele lui Isus sau să se declare creștini. Însă, așa cum a spus Isus, numai cei ce fac voința Tatălui său au o speranță reală de viitor! (Mat. 7:21-23)

15. Cum putem urma exemplul efesenilor în ce privește practicile și obiectele spiritiste?

15 Umilirea fiilor lui Sceva i-a determinat pe mulți să se teamă de Dumnezeu, astfel că un mare număr de oameni au devenit credincioși și au renunțat la practicile lor spiritiste. În Efes, magia era o practică larg răspândită. Amuletele, farmecele și incantațiile, inclusiv în formă scrisă, erau ceva obișnuit. Acum însă, mulți efeseni și-au adus cărțile de magie și le-au ars în fața tuturor, deși, socotind în banii de astăzi, acestea valorau zeci de mii de euro. d Luca spune: „Astfel, prin puterea lui Iehova, cuvântul său se răspândea și triumfa”. (Fap. 19:17-20) Ce victorie extraordinară a adevărului asupra falsității și a demonismului! Acei oameni credincioși ne-au lăsat un bun exemplu. Și noi trăim într-o lume impregnată de spiritism. Dacă ne dăm seama că avem vreun obiect ce are legătură cu spiritismul, să urmăm exemplul efesenilor și să-l distrugem imediat, indiferent de valoarea lui. Să ne ținem cât mai departe de aceste practici dezgustătoare!

„A avut loc o mare tulburare” (Faptele 19:23-41)

„Bărbaților, voi știți bine că din această ocupație vine bunăstarea noastră.” (Faptele 19:25)

16, 17. a) Cum a stârnit Dimitrie tulburare în Efes? b) Cum și-au manifestat efesenii fanatismul religios?

16 Să ne oprim acum asupra altei tactici a lui Satan, pe care Luca o descrie prin cuvintele: „A avut loc o mare tulburare în ce privește Calea”. Luca n-a exagerat deloc când a spus aceasta. e (Fap. 19:23) Totul a pornit de la un argintar pe nume Dimitrie, care a reușit să le capteze atenția celor din breasla lui spunându-le că bunăstarea lor provenea din vânzarea idolilor. Apoi le-a sugerat că predicarea lui Pavel le afecta câștigul întrucât creștinii nu se închină la idoli. După aceea, el a făcut apel la mândria lor de cetățeni ai Efesului și la spiritul lor naționalist, avertizându-i că zeița Artemis și templul ei, vestit în toată lumea, erau în pericolul de a fi ‘considerate fără valoare’. (Fap. 19:24-27)

17 Cuvintele lui Dimitrie au avut efectul scontat. Argintarii au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!”, astfel că s-a produs tulburare în tot orașul și s-a format gloata de fanatici descrisă la începutul capitolului. f Pavel, dând dovadă ca întotdeauna de spirit de sacrificiu, a vrut să meargă în amfiteatru pentru a vorbi mulțimii, însă discipolii l-au rugat insistent să nu se expună pericolului. Un iudeu pe nume Alexandru a încercat să vorbească în fața mulțimii. El intenționa să explice diferența dintre iudei și creștini. Dar asemenea clarificări n-aveau niciun sens pentru acea gloată. Când și-au dat seama că era iudeu, nu l-au lăsat să vorbească, ci au început să strige din nou: „Mare este Artemis a efesenilor!”. Și două ore nu s-au oprit! Din nefericire, fanatismul religios îi face și astăzi pe oameni să acționeze complet irațional. (Fap. 19:28-34)

18, 19. a) Cum a potolit administratorul orașului Efes mulțimea? b) Cum i-au ocrotit uneori autoritățile pe slujitorii lui Iehova și ce rol poate avea conduita noastră în asemenea situații?

18 În cele din urmă, administratorul orașului, un om cu judecată și cu prezență de spirit, a reușit să potolească mulțimea. El i-a asigurat pe cei adunați acolo că templul și zeița lor nu erau în pericol din cauza acelor creștini, că Pavel și tovarășii săi nu comiseseră nicio nelegiuire împotriva templului zeiței Artemis și că asemenea situații puteau fi reglementate pe cale legală. Dar cel mai convingător argument pe care l-a adus administratorul a fost acela că puteau fi pedepsiți pentru încălcarea legilor romane deoarece se strânseseră ilegal și provocau dezordine. Spunând acestea, a dat drumul mulțimii. Iar mulțimea, pe cât de repede s-a format, pe atât de repede s-a și împrăștiat. (Fap. 19:35-41)

19 Nu a fost nici prima și nici ultima oară când un om rațional, aflat într-o poziție de autoritate, a acționat în favoarea adevăraților creștini. De fapt, apostolul Ioan a văzut într-o viziune că, în zilele din urmă, elementele stabile ale lumii, simbolizate de ‘pământ’, aveau să înghită „fluviul” de persecuții satanice îndreptate împotriva continuatorilor lui Isus. (Rev. 12:15, 16) Astfel, în multe cazuri, judecători imparțiali au apărat drepturile Martorilor lui Iehova de a se întruni în vederea închinării și de a predica vestea bună. Desigur, și conduita noastră are rolul ei în aceste victorii, așa cum a avut, probabil, și în cazul lui Pavel. Este posibil ca, prin purtarea lui, el să fi câștigat respectul și simpatia unor oficiali din Efes, care nu voiau să i se întâmple ceva rău. (Fap. 19:31) Să ne străduim și noi ca prin cinstea și atitudinea noastră plină de respect să le lăsăm o impresie bună celor pe care îi întâlnim. Nu știm niciodată care vor fi rezultatele!

20. a) Cum ne ajută meditarea la victoriile din secolul I și din prezent ale cuvântului lui Iehova? b) Ce ești hotărât să faci pentru a contribui și tu la victoriile lui Iehova?

20 Cât de mult ne încurajează analizarea acestei relatări, care a arătat cum „se răspândea și triumfa” cuvântul lui Iehova în secolul I! Și cât de încurajator este să știm că și în timpurile noastre asemenea victorii sunt posibile datorită lui Iehova! Dorești să ai și tu privilegiul de a contribui, chiar și într-o mică măsură, la aceste victorii? Dacă da, meditează la exemplele pe care le-am analizat în acest capitol. Fii umil, ține pasul cu organizația lui Iehova, lucrează cu sârguință, respinge spiritismul și fă tot posibilul să depui o bună mărturie prin cinstea și prin atitudinea ta plină de respect.

b Tot când se afla în Efes, Pavel a scris cartea biblică 1 Corinteni.

c Se pare că acele ștergare erau un fel de batiste cu care Pavel se lega la frunte ca să nu-i curgă transpirația în ochi. Iar faptul că în acea perioadă purta șorțuri ar putea sugera că el lucra din greu la confecționarea de corturi când avea timp liber, probabil în primele ore ale dimineții. (Fap. 20:34, 35)

d Luca menționează suma de 50 000 de arginți. Dacă Luca se referea cumva la dinari, atunci o persoană obișnuită ar fi putut câștiga această sumă în 50 000 de zile, adică în 137 de ani, lucrând șapte zile din șapte.

e Unii sunt de părere că Pavel s-a referit la acest episod când le-a spus corintenilor: „Nu mai eram siguri nici măcar că vom scăpa cu viață”. (2 Cor. 1:8) Totuși, este posibil ca el să fi avut în minte o situație mult mai periculoasă. El a scris că „[s-a] luptat cu fiarele în Efes”. Pavel s-ar fi putut referi aici fie la o luptă cu animale sălbatice într-o arenă, fie la opoziția din partea oamenilor. (1 Cor. 15:32) Cuvintele sale pot fi înțelese și în sens propriu, și în sens figurat.

f Breslele de meșteșugari puteau fi foarte puternice. De exemplu, la aproximativ un secol după această întâmplare, breasla brutarilor a stârnit în Efes o revoltă asemănătoare.