Mulți turiști vin să admire renumita cascadă din apropierea orașului Pagsanjan, Filipine. Aici a crescut tatăl meu, Nardo Leron, într-o familie săracă. Văzând corupția din guvern, din poliție și de la locul lui de muncă, el s-a umplut de amărăciune și furie.

 Părinții munceau din greu pentru a crește opt copii. Adesea lipseau mult de acasă, lucrând în munți, pe terenuri cultivate. De multe ori, eu și fratele meu mai mare, Rodelio, aveam grijă de ceilalți copii. Eram mai mereu flămânzi și nu prea aveam timp să ne jucăm. De la șapte ani, fiecare din noi a început să lucreze pe plantație, cărând în spate nuci grele de cocos pe potecile abrupte de munte. Dacă povara era prea grea ca să o ridicăm, eram nevoiți să o târâm după noi.

 Am îndurat multe bătăi din partea tatei, dar mult mai dureros a fost să vedem cum o bătea pe mama. Încercam să-l oprim, dar în zadar. Eu și Rodelio ne-am înțeles în secret să-l omorâm pe tata când aveam să creștem mai mari. Tânjeam după un tată care să ne iubească!

 La 14 ani, n-am mai suportat violența tatei și am plecat furios de acasă. O vreme am dormit pe străzi și am început să consum marijuana. În cele din urmă, am lucrat ca barcagiu, ducându-i pe turiști să vadă cascada.

 După câțiva ani, m-am dus la facultate la Manila. Dar, pentru că în weekenduri trebuia să mă întorc la Pagsanjan ca să lucrez, nu prea aveam timp de învățat. Viața mi se părea lipsită de orice scop, o adevărată corvoadă, iar pentru că marijuana nu mai reușea să îndulcească lucrurile, am trecut la metamfetamină, cocaină și heroină. Drogurile și viața imorală merg mână-n mână. În plus, în jur vedeam doar sărăcie, nedreptate și suferință. Uram guvernul și îl consideram răspunzător pentru tot ce se întâmpla. Îl întrebam pe Dumnezeu: „De ce e viața așa?”. Dar în religiile pe care le-am cercetat nu am găsit un răspuns. În încercarea de a înfrunta disperarea ce mă cuprinsese, mă drogam tot mai mult.

 În 1972, studenții din Filipine au organizat proteste împotriva guvernului. Am luat parte la unul dintre ele, care a degenerat în violență. Mulți au fost arestați, iar câteva luni mai târziu, a fost decretată legea marțială.

 Am ajuns din nou pe străzi, de data aceasta ascunzându-mă de autorități întrucât luasem parte la protest. Ca să-mi cumpăr droguri, am început să fur, iar, în cele din urmă, am oferit servicii sexuale bogaților și turiștilor. Nu mai puneam niciun preț pe viață.

 Între timp, mama și fratele meu mai mic au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Tata era foarte furios și le-a ars publicațiile biblice. Însă ei nu au renunțat și, în cele din urmă, s-au botezat ca Martori.

 Într-o zi, un Martor i-a vorbit tatălui meu despre promisiunea Bibliei referitoare la viitor, când pe tot pământul se va face cu adevărat dreptate. (Psalmul 72:12-14) Această perspectivă l-a încântat atât de mult pe tata, încât a decis să cerceteze lucrurile ca să se convingă. Din Biblie, el a aflat nu doar despre promisiunea lui Dumnezeu de a aduce un guvern drept, ci și despre cerințele divine pentru soți și tați. (Efeseni 5:28; 6:4) Într-un timp scurt, el și toți ceilalți frați ai mei au devenit Martori. Fiind departe de casă, n-am știut nimic despre toate acestea.

 În 1978, am plecat în Australia. Însă nici în această țară bogată și liniștită nu am putut găsi pacea minții. Am continuat să mă droghez și să consum alcool în exces. Spre sfârșitul acelui an, am fost vizitat de Martorii lui Iehova. Mi-a plăcut ce mi-au citit din Biblie despre o viață pașnică pe pământ, dar am avut rețineri să continui discuțiile cu ei.

 La scurt timp după aceea, m-am întors în Filipine pentru câteva săptămâni. Frații și surorile mele mi-au spus că tata a făcut mari eforturi ca să devină o persoană mai bună. Însă eu strânsesem prea multă amărăciune în inima mea, așa că n-am vrut să dau ochii cu el.

 Sora mea cea mai mică mi-a explicat din Biblie motivul pentru care în lume există atâta suferință și nedreptate. Am rămas uimit că o adolescentă, fără prea multă experiență, avea răspuns la întrebările mele. Înainte să plec, tata mi-a dat cartea Tu poți trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ a. El mi-a zis: „Nu mai căuta răspunsuri în altă parte. Cartea asta te va ajuta să găsești ceea ce cauți”. M-a rugat să iau legătura cu Martorii lui Iehova când mă întorc în Australia.

 Am ascultat sfatul tatălui meu și am găsit în Brisbane o sală a Regatului a Martorilor lui Iehova aproape de locuința mea. Am fost de acord să încep un studiu biblic. Din profețiile biblice, precum cea din Daniel, capitolul 7, și Isaia, capitolul 9, am înțeles că guvernul lui Dumnezeu, un guvern neatins de corupție, va domni peste noi. Am aflat că, în viitor, ne vom putea bucura de condiții paradiziace chiar aici, pe pământ. Mi-am dorit aprobarea lui Dumnezeu, dar mi-am dat seama că trebuie să-mi țin sub control firea, să pun capăt consumului de droguri și de alcool și să nu mai duc o viață promiscuă. Am rupt relația cu fata cu care trăiam și am pus capăt tuturor viciilor. Întrucât încrederea mea în Iehova a crescut, l-am rugat să mă ajute să fac și alte schimbări.

 Treptat, am înțeles că principiile biblice chiar pot schimba o persoană. Biblia spune că, depunând eforturi, putem să îmbrăcăm „noua personalitate”. (Coloseni 3:9, 10) Pe măsură ce făceam aceasta, mi-am dat seama că ceea ce auzisem despre tatăl meu, și anume că făcuse schimbări în personalitate, putea fi adevărat. Sentimentelor de mânie și dușmănie le-a luat locul dorința de a mă împăca cu tatăl meu. În cele din urmă, l-am iertat și am smuls din inimă toată ura pe care o nutream față de el încă din copilărie.

 În tinerețe, am imitat adesea comportamentul distructiv al celor cu care mă însoțeam. Și în cazul meu s-a dovedit adevărat avertismentul biblic, potrivit căruia prieteniile rele au o influență negativă. (1 Corinteni 15:33) Mi-am făcut însă prieteni de încredere dintre Martorii lui Iehova, iar ei m-au ajutat să devin o persoană mai bună. Printre ei am întâlnit-o și pe minunata mea soție, Loretta. Împreună îi învățăm pe alții să tragă foloase din studierea Bibliei.

 Grație Bibliei, tatăl meu a devenit ceea ce niciodată n-am crezut că va fi posibil: un soț iubitor și un creștin umil, care iubește pacea. Când ne-am întâlnit, după ce m-am botezat ca Martor al lui Iehova în 1987, tata m-a îmbrățișat pentru prima oară în viață!

 Timp de peste 35 de ani, el a continuat, alături de mama, să le împărtășească altora speranța din Biblie. A devenit un bărbat harnic și grijuliu, cunoscut pentru dorința lui de a-i ajuta pe oameni. În toți acești ani, am învățat să-l respect și să-l iubesc. Mă simțeam mândru că eram fiul său! În 2016, el s-a stins din viață, dar am amintiri foarte frumoase cu el. Amândoi am făcut mari schimbări în personalitate întrucât am aplicat învățăturile din Biblie. Din inima mea a dispărut orice urmă de ură. Sunt foarte recunoscător că l-am cunoscut pe Tatăl meu ceresc, Iehova Dumnezeu! El promite că va pune capăt cauzelor suferinței din sânul familiilor.