Păcatul de neiertat constă în acțiuni însoțite de o atitudine care îl împiedică pe păcătos să mai primească vreodată iertarea lui Dumnezeu. Cum ar putea o persoană să dezvolte o asemenea atitudine?

 Dumnezeu îi iartă pe cei ce se căiesc de păcate, aplică normele divine în viața lor și manifestă credință în Isus Cristos (Faptele 3:19, 20). Cu toate acestea, o persoană poate ajunge atât de îndârjită în practicarea păcatului, încât să nu-și mai schimbe vreodată atitudinea sau conduita. Biblia descrie o astfel de persoană ca având „o inimă rea”, care ‘s-a împietrit prin puterea amăgitoare a păcatului’ (Evrei 3:12, 13). La fel ca argila arsă în cuptor, care nu mai poate fi niciodată modelată, inima persoanei respective se află pentru totdeauna în opoziție cu Dumnezeu (Isaia 45:9). Pentru o astfel de persoană nu mai poate exista o bază pentru iertare; așadar, ea se face vinovată de păcatul de neiertat (Evrei 10:26, 27).

 Unii conducători religioși iudei de pe vremea lui Isus au comis păcatul de neiertat. Ei știau că forța cu care Isus făcea miracole era spiritul sfânt al lui Dumnezeu și, totuși, au afirmat cu răutate că Isus primise puterea de la Satan Diavolul (Marcu 3:22, 28-30).

Exemple de păcate care pot fi iertate

•  Blasfemie în necunoștință de cauză. Apostolul Pavel fusese cândva un blasfemator, dar ulterior a recunoscut: „Mi s-a arătat îndurare, fiindcă eram în neștiință și acționam din necredință” (1 Timotei 1:13).

•  Adulter. Biblia arată că unele persoane care au comis adulter au fost iertate de Dumnezeu după ce și-au schimbat conduita (1 Corinteni 6:9-11).

„Am comis oare păcatul de neiertat?”

 Dacă urăști cu adevărat modul tău păcătos de viață și dorești în mod sincer să te schimbi, atunci înseamnă că nu ai comis păcatul de neiertat. Dumnezeu poate ierta chiar și recidivele aceluiași păcat atât timp cât inima ta nu s-a împietrit definitiv împotriva lui (Isaia 1:18).

 Unii cred că au comis un păcat de neiertat întrucât se luptă cu sentimente persistente de vinovăție. Totuși, Biblia învață că nu ne putem încrede întotdeauna în sentimentele noastre (Ieremia 17:9). Dumnezeu nu ne-a autorizat să judecăm pe cineva, nici măcar pe noi înșine (Romani 14:4, 12). El ne poate ierta chiar dacă inima încă ne condamnă (1 Ioan 3:19, 20).

A comis Iuda Iscariot un păcat de neiertat?

 Da. Din lăcomie, el a furat bani care fuseseră donați pentru un scop sacru. El chiar a pretins că era interesat de săraci, când în realitate urmărea să strângă mai mulți bani ca să aibă din ce fura (Ioan 12:4-8). După ce inima lui a ajuns axată în mod iremediabil pe practicarea răului, Iuda l-a trădat pe Isus pentru 30 de arginți. Isus știa că Iuda nu se va putea căi niciodată cu adevărat pentru ceea ce făcuse și, de aceea, l-a numit „fiul distrugerii” (Ioan 17:12). Aceasta înseamnă că la moarte, Iuda urma să aibă parte de distrugere definitivă, fără speranța de a fi înviat (Marcu 14:21).

 Iuda nu s-a căit cu adevărat de păcatul său. El și-a mărturisit păcatul conducătorilor religioși cu care complotase, nu lui Dumnezeu (Matei 27:3-5; 2 Corinteni 7:10).