Babilonul cel Mare, descris în cartea Apocalipsa, sau Revelația, reprezintă ansamblul religiilor false ale lumii, respinse de Dumnezeu (Revelația 14:8; 17:5; 18:21). a Cu toate că aceste religii diferă în multe privințe, toate, într-un fel sau altul, îi împiedică pe oameni să-i aducă închinare adevăratului Dumnezeu, Iehova (Deuteronomul 4:35).

Cum poate fi identificat Babilonul cel Mare

1.   Babilonul cel Mare este un simbol. Biblia vorbește despre „o femeie”, ‘o mare prostituată’, al cărei nume este „un mister: «Babilonul cel Mare»” (Revelația 17:1, 3, 5). Cartea Revelația este scrisă „în simboluri”, așadar este logic să conchidem că Babilonul cel Mare este un simbol, nu o femeie propriu-zisă (Revelația 1:1). În plus, ‘femeia stă pe multe ape’, care reprezintă „popoare, mulțimi, națiuni și limbi” (Revelația 17:1, 15). O femeie literală nu ar putea face acest lucru.

2.   Babilonul cel Mare reprezintă o entitate internațională. Întrucât este numit „cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului”, putem trage concluzia că își exercită influența și își desfășoară activitatea pe tot globul (Revelația 17:18).

3.   Babilonul cel Mare este o entitate religioasă, nu una politică sau comercială. Anticul Babilon a fost un oraș foarte religios, cunoscut pentru ‘farmecele și vrăjitoriile’ ce se făceau acolo (Isaia 47:1, 12, 13; Ieremia 50:1, 2, 38). De fapt, în acest oraș se practica religia falsă, aflată în opoziție cu închinarea adusă adevăratului Dumnezeu, Iehova (Geneza 10:8, 9; 11:2-4, 8). Plini de aroganță, conducătorii Babilonului se înălțau mai presus de Iehova și de închinarea adusă lui (Isaia 14:4, 13, 14; Daniel 5:2-4, 23). În mod asemănător, Babilonul cel Mare este cunoscut pentru ‘practicile sale spiritiste’, ceea ce demonstrează că este o organizație religioasă (Revelația 18:23).

    Babilonul cel Mare nu poate fi o entitate politică, deoarece „regii pământului” îi deplâng distrugerea (Revelația 17:1, 2; 18:9). Nu este nici o putere comercială, întrucât Biblia face distincție între acesta și „negustorii voiajori ai pământului” (Revelația 18:11, 15).

4.   Babilonul cel Mare se potrivește profilului religiei false. În loc să-i învețe pe oameni cum să se apropie de adevăratul Dumnezeu, Iehova, religia falsă îi învață, de fapt, să le slujească altor dumnezei. Biblia numește această acțiune „prostituție spirituală” (Leviticul 20:6, Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi, ediția revizuită din 2013; Exodul 34:15, 16). Învățături precum treimea sau nemurirea sufletului și practici care presupun folosirea imaginilor în închinare își au originile în Babilonul antic și sunt și acum parte integrantă a religiei false. De asemenea, religiile amestecă închinarea cu iubirea pentru lume. În Biblie, această formă de infidelitate este numită adulter spiritual (Iacov 4:4).

    Bogățiile religiei false și etalarea ostentativă a acestora corespund descrierii pe care Biblia o face Babilonului cel Mare, „femeia . . . înveșmântată în purpură și în haine stacojii” și „împodobită cu aur, cu pietre prețioase și cu perle” (Revelația 17:4). Babilonul cel Mare este sursa „lucrurilor dezgustătoare ale pământului”, adică a învățăturilor și a practicilor care îl dezonorează pe Dumnezeu (Revelația 17:5). Membrii religiei false sunt ‘popoarele, mulțimile, națiunile și limbile’ care susțin Babilonul cel Mare (Revelația 17:15).

 Babilonul cel Mare este responsabil de moartea „tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ” (Revelația 18:24). De-a lungul istoriei, religia falsă nu numai că a instigat la război și a alimentat acte de terorism, dar nici nu i-a învățat pe oameni adevărul despre Iehova, Dumnezeul iubirii, iar aceasta a dus la multă vărsare de sânge (1 Ioan 4:8). Cei care doresc să-i fie plăcuți lui Dumnezeu trebuie, pe bună dreptate, ‘să iasă din ea’, adică să se separe de religia falsă (Revelația 18:4; 2 Corinteni 6:14-17).