Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum a apărut viața?

Cum a apărut viața?

Cum ai răspunde la întrebarea de mai jos?

VIAȚA A APĂRUT PRIN . . .

  1. EVOLUȚIE

  2. CREAȚIE

 Unii ar putea crede că persoanele orientate spre știință vor răspunde „evoluție”, iar cele religioase, „creație”.

 Însă lucrurile nu stau întotdeauna așa.

 Realitatea este că numeroase persoane cu un nivel ridicat de instruire – inclusiv numeroși oameni de știință – pun la îndoială veridicitatea teoriei evoluției.

 Observați ce declară Gerard, profesor de entomologie căruia i-a fost predată evoluția la facultate: „La examene, le dădeam profesorilor răspunsurile pe care le așteptau, dar eu nu credeam în ce scriam”.

 Dar de ce chiar și unor persoane orientate spre știință le este greu să accepte evoluția ca explicație pentru originea vieții? Ca să înțelegem motivul, să analizăm două întrebări ce îi pun în încurcătură pe mulți cercetători: 1) Cum a apărut viața? și 2) Cum s-au dezvoltat formele de viață?

Cum a apărut viața?

 CE SPUN UNII: Viața a apărut spontan, din materie nevie.

 DE CE UNII OAMENI NU SUNT MULȚUMIȚI DE ACEST RĂSPUNS: În prezent, oamenii de știință cunosc mai multe lucruri ca oricând despre structura moleculară și chimică a formelor de viață. Cu toate acestea, ei nu pot defini cu exactitate viața. Există o imensă prăpastie între materia nevie și cea mai simplă celulă vie.

 Oamenii de știință pot face doar speculații cu privire la condițiile care existau pe pământ în urmă cu miliarde de ani. Ei au puncte de vedere diferite despre locul în care a apărut viața: de exemplu, unii cred că a apărut în interiorul unui vulcan, alții, sub fundul oceanelor. În opinia altora, elementele ce stau la baza vieții s-au format în altă parte a universului și au ajuns pe pământ înglobate în meteoriți. Dar această teorie nu răspunde la întrebarea cum a apărut viața, ci doar pasează chestiunea în discuție mai departe: în spațiul cosmic.

 Oamenii de știință emit ipoteze legate de existența unor molecule din care s-ar fi dezvoltat materialul genetic așa cum îl cunoaștem noi azi. Se presupune că acele molecule ar fi putut să apară spontan din materie moartă și să se autoreplice. Cu toate acestea, nu s-au găsit dovezi științifice că astfel de molecule ar fi existat vreodată și nici nu s-a putut crea în laborator o asemenea moleculă.

 Formele de viață sunt unice în ce privește modul în care stochează și procesează informația. Celulele transmit, interpretează și îndeplinesc instrucțiunile conținute în codul lor genetic. Unii oameni de știință aseamănă codul genetic cu sistemul de operare al unui calculator, iar structura chimică a celulei cu echipamentul propriu-zis. Însă evoluția nu poate explica sursa informației genetice.

 Moleculele proteice sunt necesare pentru o bună funcționare a celulei. O moleculă proteică obișnuită este alcătuită din sute de aminoacizi înlănțuiți într-o anumită secvență. În plus, pentru a fi utilă, molecula proteică trebuie să se plieze într-o formă tridimensională precisă. Unii oameni de știință au ajuns la concluzia că probabilitatea ca o singură moleculă proteică să se formeze spontan este aproape nulă. „Dat fiind că funcționarea celulei depinde de mii de proteine distincte, este ilogic să presupunem că ele s-au format singure, din întâmplare”, a scris fizicianul Paul Davies.

 CONCLUZIE: După decenii de cercetări efectuate practic în toate ramurile științei, singurul fapt demonstrat este că viața nu poate proveni decât din viață preexistentă.

Cum s-au dezvoltat formele de viață?

 CE SPUN UNII: Din primul organism viu s-au dezvoltat treptat diverse forme de viață, inclusiv omul, printr-o serie de mutații întâmplătoare și prin selecție naturală.

 DE CE UNII OAMENI NU SUNT MULȚUMIȚI DE ACEST RĂSPUNS: Unele celule sunt mai complexe decât altele. Potrivit unei lucrări de specialitate, modul în care celulele mai simple s-ar fi putut transforma în celule mai complexe „este considerat, în general, al doilea mare mister al evoluției – după originea vieții”.

 Oamenii de știință au descoperit în fiecare celulă mașinării moleculare complicate, alcătuite din molecule proteice, care conlucrează în realizarea unor sarcini complexe. Între aceste sarcini se numără transportarea nutrienților și transformarea lor în energie, repararea componentelor celulei și transmiterea de mesaje în interiorul celulei. Ar fi putut oare mutațiile întâmplătoare și selecția naturală să facă posibile asamblarea și funcționarea unor asemenea componente sofisticate? Multora le vine greu să accepte o astfel de explicație.

 Animalele și oamenii se dezvoltă dintr-un singur ovul fecundat. În embrion, celulele se multiplică și, ulterior, se specializează, luând diferite forme și îndeplinind diferite funcții pentru a alcătui părțile distincte ale corpului. Evoluția nu poate explica cum „știe” fiecare celulă ce să devină și care este locul ei în interiorul organismului.

 Oamenii de știință au înțeles că, pentru ca dintr-o specie de animal să se dezvolte alta, ar trebui să se producă schimbări în interiorul celulei, la nivel molecular. Având în vedere că cercetătorii nu sunt capabili să demonstreze că până și cea mai „simplă” celulă a apărut prin evoluție, ar fi plauzibil să punem diversitatea speciilor de animale de pe planetă pe seama mutațiilor întâmplătoare și a selecției naturale? Privitor la structura animalelor, Michael Behe, profesor de biochimie, a declarat că, deși cercetările „au dezvăluit o complexitate uluitoare, nebănuită, nu s-a înregistrat niciun progres în înțelegerea modului în care această complexitate ar fi putut evolua prin procese lipsite de inteligență”.

 Omul își conștientizează propria existență, are capacitatea de a gândi și de a raționa și posedă trăsături morale precum generozitatea, spiritul de sacrificiu și simțul binelui și al răului. Mutațiile întâmplătoare și selecția naturală nu pot explica existența acestor caracteristici unice ale minții umane.

 CONCLUZIE: Deși mulți susțin cu tărie că teoria evoluției este un fapt de necontestat, alții nu sunt mulțumiți de răspunsurile pe care le oferă această teorie la cele două întrebări: Cum a apărut viața? Cum s-au dezvoltat formele de viață?

Răspunsuri demne de luat în considerare

 După ce au analizat dovezile, mulți oameni au tras concluzia că viața este produsul unei inteligențe superioare. Unul dintre ei este Antony Flew, profesor de filozofie, care cândva a fost un mare susținător al ateismului. Când a aflat mai multe despre complexitatea vieții și despre legile fizice din univers, Flew și-a schimbat opinia. Aducând în discuție un raționament al filozofilor antici, el a scris: „Trebuie să urmăm dovezile, oriunde ar duce ele”. Pentru profesorul Flew, dovezile au indicat existența unui Creator.

 Gerard, menționat mai înainte în acest articol, a ajuns la o concluzie asemănătoare. Deși avea un nivel înalt de instruire și o carieră remarcabilă în domeniul entomologiei, el a declarat: „Nu am găsit nicio dovadă că viața a apărut spontan din materie moartă. Ordinea și complexitatea din lumea vie m-au convins de existența unui Organizator și Proiectant”.

 Așa cum cineva poate afla unele lucruri despre un artist examinându-i operele, și Gerard a ajuns să înțeleagă calitățile Creatorului studiind lumea vie. În plus, el și-a făcut timp să analizeze o carte atribuită Creatorului: Biblia. (2 Timotei 3:16) În ea el a găsit răspunsuri convingătoare referitoare la trecutul omenirii și soluții practice la problemele cu care se confruntă oamenii în prezent. Astfel, s-a convins că și Biblia este rezultatul unei minți superioare.

 După cum a aflat și Gerard, Biblia conține răspunsuri demne de luat în considerare. Te încurajăm să le analizezi personal.