Salt la conţinut

Salt la cuprins

O comoară ascunsă veacuri la rând

O comoară ascunsă veacuri la rând

Eruditul examinează manuscrisul de mai multe ori. Nu-i vine să creadă! Caligrafia şi gramatica textului îi întăresc convingerea că are în faţă câteva fragmente din cea mai veche traducere a Bibliei în limba georgiană.

DESCOPERITĂ de academicianul georgian Ivané Javakhishvili, această comoară a fost scoasă la lumină spre sfârşitul anului 1922. În timp ce făcea un studiu privind evoluţia alfabetului georgian, Javakhishvili a găsit din întâmplare un exemplar al Talmudului din Ierusalim. După o analiză atentă, el a observat că sub textul ebraic era un alt text, scris cu caractere georgiene şi şters în unele locuri. *

Scrierea „ascunsă“ sub textul Talmudului data din secolul al V-lea e.n. şi era o copie a unui fragment din cartea biblică Ieremia. Cel mai vechi manuscris al Bibliei în limba georgiană cunoscut până în momentul descoperirii lui Javakhishvili data din secolul al IX-lea e.n. La scurt timp după aceea au fost descoperite fragmente ale altor cărţi biblice care datau din secolul al V-lea sau erau chiar mai vechi. Descoperirea unor fragmente biblice scrise la doar câteva sute de ani după moartea lui Isus şi a apostolilor a fost, într-adevăr, un eveniment istoric.

Cine a făcut această traducere? A fost opera unei singure persoane sau a unui grup de traducători sârguincioşi? Până în prezent nu s-a găsit niciun document istoric care să ofere acest amănunt. Indiferent cum au stat lucrurile, cert este că Biblia a fost tradusă în georgiană, integral sau parţial, încă din secolul al IV-lea. Prin urmare, georgienii au avut la dispoziţie chiar de atunci Cuvântul lui Dumnezeu în limba maternă.

Cartea Martiriul Sfintei Regine Suzana, scrisă, după cât se pare, la sfârşitul secolului al V-lea, este o povestire care demonstrează că mulţi georgieni erau familiarizaţi cu Sfintele Scripturi. Istorisind întâmplările tragice din viaţa reginei, autorul include citate din Psalmi, din Evanghelii şi din alte cărţi ale Bibliei sau face aluzie la pasaje din acestea. Autorul povesteşte cum soţul Suzanei, Varsken, guvernator al Regatului georgian Kartli, renunţă la creştinism şi se converteşte la zoroastrismul persan pentru a intra în graţiile  regelui Persiei. Varsken îi cere Suzanei să facă acelaşi lucru. Potrivit cărţii, Suzana nu vrea să renunţe la credinţa ei, iar în ultimii săi ani de viaţă găseşte mângâiere în Scripturi.

După cât se pare, începând din secolul al V-lea Biblia a fost tradusă în georgiană şi copiată fără întrerupere. Numărul mare de manuscrise biblice în limba georgiană constituie o dovadă vie a eforturilor asidue depuse de copişti şi de traducători sârguincioşi. În continuare vom examina două etape importante din istoria captivantă a Bibliei georgiene: traducerea şi tipărirea.

TRADUCEREA BIBLIEI IA AVÂNT

Giorgi Mtaţmindeli, un călugăr georgian din secolul al XI-lea, a spus: „Eu, Giorgi, un călugăr smerit, am tălmăcit cu multă trudă şi băgare de seamă această Psaltire din greaca nouă în georgiană“. Dar de ce era nevoie de o altă traducere a Bibliei, de vreme ce exista deja de câteva secole o traducere în limba georgiană?

În secolul al XI-lea mai existau doar câteva dintre primele manuscrise ale Bibliei în georgiană. Unele cărţi pur şi simplu se pierduseră. De asemenea, limba suferise schimbări, iar cititorii înţelegeau greu copiile mai vechi. Mulţi traducători s-au străduit să readucă la viaţă Biblia georgiană, dar cea mai mare contribuţie a avut-o Giorgi Mtaţmindeli. El a comparat versiunile georgiene existente cu unele manuscrise greceşti şi a tradus fragmente lipsă sau chiar cărţi întregi. Ziua se achita de responsabilităţile pe care le avea ca stareţ, iar noaptea traducea Biblia.

Efrem Mţire, contemporan cu Giorgi Mtaţmindeli, a adus îmbunătăţiri metodei de traducere alcătuind un ghid pentru traducători. Acesta conţinea principii fundamentale de traducere, cum ar fi traducerea din limba originară ori de câte ori era posibil şi respectarea cu stricteţe a textului-sursă, fără a sacrifica însă naturaleţea limbajului. De asemenea, a introdus metoda folosirii notelor de subsol şi a referinţelor marginale în traducerile în limba georgiană. Efrem Mţire a retradus numeroase cărţi biblice. Prin munca lor, Giorgi Mtaţmindeli şi Efrem Mţire au pus bazele activităţii de traducere de mai târziu.

În secolul următor, în Georgia s-au scris foarte multe cărţi. În oraşele Ghelati şi Ikalto au fost înfiinţate academii. Majoritatea erudiţilor consideră că aşa-numita Biblie de la Ghelati, păstrată la Centrul Naţional de Manuscrise din Georgia, este o traducere complet nouă a Bibliei, realizată de un erudit de la Ghelati sau Ikalto.

Ce efect a avut asupra poporului georgian activitatea de traducere a Bibliei? În secolul al XII-lea, poetul georgian Şota Rustaveli a scris poemul epic Viteazul în piele de tigru, care a avut o mare influenţă de-a lungul secolelor, fiind considerat  a doua Biblie a georgienilor. În epoca modernă, eruditul georgian Korneli Kekelidze a remarcat că „unele concepţii ale poetului sunt o reflectare a unor pasaje biblice“, chiar dacă poetul nu citează direct din Biblie. Deşi profund idealist, poemul dezvoltă motive cum ar fi prietenia adevărată, mărinimia, respectul faţă de femeie şi iubirea altruistă faţă de necunoscuţi. Generaţii la rând, aceste valori morale, precum şi altele promovate de Biblie au ocupat un loc important în mentalitatea poporului georgian şi continuă să fie considerate idealuri morale.

TIPĂRIREA BIBLIEI, SUSŢINUTĂ DE FAMILIA REGALĂ

La sfârşitul secolului al XVII-lea, familia regală georgiană a dorit mult ca Biblia să fie tipărită. De aceea, regele Vahtang al VI-lea a construit o tipografie în Tbilisi, capitala regatului. Totuşi, nu exista o versiune completă a Bibliei care să fie tipărită. Într-un fel, Biblia georgiană a fost ascunsă din nou. Erau disponibile doar manuscrise incomplete ale unor porţiuni din Biblie într-un limbaj arhaic. Reconstituirea şi revizuirea textului Bibliei i-au fost încredinţate lingvistului Sulhan-Saba Orbeliani.

Orbeliani a început să lucreze cu sârguinţă la acest proiect. Întrucât cunoştea multe limbi, printre care greaca şi latina, Orbeliani a consultat şi alte traduceri pe lângă manuscrisele în georgiană. Abordarea lui neconvenţională nu a fost pe placul Bisericii Ortodoxe Georgiene. Preoţii l-au acuzat că trădează Biserica şi l-au convins pe rege să nu-l mai lase pe Orbeliani să-şi continue munca de traducere. Potrivit unei lucrări, în cadrul unui conciliu bisericesc, preoţii l-au obligat pe Orbeliani să ardă Biblia la care lucrase mulţi ani.

Demn de remarcat este că un exemplar al Manuscrisului Mţheta (Mcxeta), cunoscut şi sub numele Biblia lui Saba, care s-a păstrat până în zilele noastre, conţine comentariile scrise chiar de Orbeliani. Unii erudiţi pun la îndoială faptul că aceasta este Biblia împotriva căreia au luptat preoţii. Totuşi, paternitatea materialului din apendice i-a fost atribuită în întregime lui Orbeliani.

În pofida obstacolelor, tipărirea Bibliei a rămas o prioritate pentru unii membri ai familiei regale. Între 1705 şi 1711 au fost tipărite unele cărţi din Biblie, iar în 1743 a ieşit de sub tipar întreaga Biblie, ca urmare a eforturilor depuse de prinţii georgieni Bakari şi Vahuşti. Nimic şi nimeni nu putea să o mai ţină ascunsă!

^ par. 3 Materialele pe care se scria în vechime se procurau greu şi costau mult. De aceea, ele erau refolosite după îndepărtarea scrisului prin răzuire. Un astfel de material se numeşte palimpsest, denumire provenită dintr-un termen grecesc care înseamnă „răzuit din nou“.