ENOH a trăit mult. Deși ne e greu să ne imaginăm, acest bărbat a trăit 365 de ani, de patru ori mai mult decât trăiește un om longeviv în prezent. Însă pe vremea lui, oamenii nu erau bătrâni la acea vârstă. În urmă cu peste 50 de secole, oamenii trăiau mult mai mult decât trăiesc în prezent. Adam, primul om, avea peste 600 de ani când s-a născut Enoh, iar apoi a mai trăit încă trei secole! Unii dintre descendenții lui Adam au trăit chiar mai mult decât el. Așadar, la 365 de ani, probabil că Enoh era un om plin de viață, în putere, și mai avea mulți ani de trăit. Realitatea era însă cu totul alta.

Enoh se afla în mare pericol. Imaginează-ți-l fugind, încercând să se ascundă. Nu-și poate scoate din minte reacția pe care au avut-o oamenii cărora tocmai le spusese un mesaj din partea lui Dumnezeu. Pe fețele lor se citea o furie cumplită. Îl urau cu înverșunare, detestau acel mesaj și îl disprețuiau pe Dumnezeul care l-a trimis. Nu-l puteau ataca pe Iehova, Dumnezeul lui Enoh, dar cu siguranță pe Enoh îl puteau ataca! Enoh se întreba, probabil, dacă avea să-și mai vadă vreodată familia. Se gândea el oare la soția lui, la fiicele lui, la fiul său, Metusala, sau la nepotul său, Lameh? (Geneza 5:21-23, 25) Să fie oare acesta sfârșitul?

Enoh este un personaj oarecum misterios. El este menționat în doar trei pasaje biblice scurte. (Geneza 5:21-24; Evrei 11:5; Iuda 14, 15) Totuși, ele ne oferă suficiente informații pentru a schița imaginea unui bărbat cu o credință remarcabilă. Ești cap de familie? A trebuit vreodată să iei poziție de partea a ceea ce știi că este corect? Dacă da, vei avea multe de învățat din exemplul de credință al lui Enoh.

Când s-a născut Enoh, omenirea se afla într-o stare deplorabilă. Enoh făcea parte din a șaptea generație de oameni, pornind de la Adam. Pe atunci, oamenii erau mult mai aproape de perfecțiunea fizică de care se bucuraseră odată Adam și Eva. De aceea trăiau atât de mult. Totuși, ei se aflau într-o stare deplorabilă pe plan moral și spiritual. Violența era larg răspândită. Totul a început din a doua generație, când Cain l-a ucis pe Abel, fratele său. După cât se pare, unul dintre descendenții lui Cain chiar s-a mândrit că era mai violent și mai răzbunător decât Cain. În a treia generație, lucrurile au degenerat și mai mult. Oamenii au început să cheme numele lui Iehova, însă nu în semn de respect, dorind să-i aducă închinare. Se pare că ei foloseau numele sfânt al lui Dumnezeu într-un mod blasfemator și lipsit de respect. (Geneza 4:8, 23-26)

Această religie coruptă era în plin avânt pe timpul lui Enoh. Când a crescut, Enoh a avut de făcut o alegere. Avea el să fie asemenea celor din generația sa? Sau avea să-l caute pe adevăratul Dumnezeu, Iehova, cel care făcuse cerurile și pământul? Enoh trebuie să fi fost profund impresionat de ceea ce a aflat despre Abel, care a murit ca martir pentru că i s-a închinat lui Iehova într-un mod plăcut Lui.  Enoh a decis să urmeze exemplul lui Abel. Din Geneza 5:22 aflăm că „Enoh a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu”. Această expresie remarcabilă îl definește pe Enoh drept un bărbat al credinței într-o lume lipsită de credință. El este primul om pe care Biblia îl descrie în acest fel.

Același verset ne dezvăluie că Enoh a continuat să umble cu Iehova și după ce i s-a născut primul fiu, Metusala. Prin urmare, la 65 de ani, Enoh era cap de familie. El a avut o soție, al cărei nume nu este dezvăluit în Biblie, și mulți „fii și fiice”. Un tată care dorește să umble cu Dumnezeu în timp ce se îngrijește de necesitățile familiei trebuie să facă acest lucru în modul aprobat de Dumnezeu. Enoh a înțeles că Iehova dorea ca el ‘să rămână alipit’ de soția sa, adică să-i fie fidel. (Geneza 2:24) Și, cu siguranță, el s-a străduit să-și învețe copiii despre Iehova Dumnezeu. Care a fost rezultatul?

Biblia nu ne oferă multe detalii în acest sens. Ea nu ne spune nimic despre credința fiului său, Metusala, cel mai longeviv om amintit în Biblie. El a murit în anul în care a avut loc Potopul. Metusala a avut un fiu pe nume Lameh. Lameh a fost contemporan cu bunicul său, Enoh, mai mult de un secol. Iar despre Lameh știm că a avut o credință remarcabilă, întrucât Iehova l-a inspirat să rostească o profeție despre Noe, fiul său, profeție care s-a împlinit după Potop. Noe, la fel ca străbunicul său, Enoh, a fost descris drept un bărbat care a umblat cu Dumnezeu. Noe nu l-a cunoscut pe Enoh. Însă Enoh a lăsat în urma lui o moștenire prețioasă. Probabil că Noe a aflat de ea de la tatăl său, Lameh, ori de la bunicul său, Metusala, sau chiar de la Iared, tatăl lui Enoh, care a murit când Noe avea 366 de ani. (Geneza 5:25-29; 6:9; 9:1)

Ce contrast între Enoh și Adam! Adam, deși perfect, a păcătuit împotriva lui Iehova și le-a lăsat urmașilor săi drept moștenire răzvrătirea și suferința. Enoh, deși imperfect, a umblat cu Dumnezeu și le-a lăsat urmașilor săi drept moștenire un exemplu de credință. Adam a murit când Enoh avea 308 ani. L-a plâns oare familia pe acest strămoș extrem de egoist? Nu se știe. Cert este că Enoh „a umblat cu adevăratul Dumnezeu”. (Geneza 5:24)

Dacă ești cap de familie, gândește-te ce poți învăța din exemplul de credință al lui Enoh. Deși este esențial să te îngrijești de necesitățile fizice ale familiei, nimic nu e mai important decât necesitățile spirituale. (1 Timotei 5:8) Pe acestea le poți satisface nu doar prin vorbe, ci și prin fapte. Dacă alegi să umbli cu Dumnezeu, la fel ca Enoh, și permiți ca normele divine să-ți călăuzească viața, și tu îi vei oferi familiei tale o moștenire prețioasă, un exemplu de credință pe care să-l imite.

Fiind un bărbat al credinței într-o lume lipsită de credință, Enoh se simțea, probabil, singur. Dar l-a remarcat Iehova Dumnezeu? Da. Într-o zi, Iehova a vorbit cu acest slujitor fidel. Dumnezeu i-a dat lui Enoh un mesaj pe care trebuia să-l transmită oamenilor din timpul său. Astfel, Enoh a devenit profet, primul al cărui mesaj este consemnat în Biblie. Știm acest lucru deoarece, secole mai târziu,  Iuda, unul dintre frații vitregi ai lui Isus, a fost inspirat să scrie cuvintele profetice ale lui Enoh. *

Ce a profețit Enoh? El a spus: „Iată că Iehova a venit cu miriadele sale sfinte ca să execute judecata împotriva tuturor și să-i dovedească vinovați pe toți cei lipsiți de pietate pentru toate faptele lipsite de pietate pe care le-au comis într-un mod lipsit de pietate și pentru toate lucrurile revoltătoare pe care păcătoșii lipsiți de pietate le-au rostit împotriva lui”. (Iuda 14, 15) Putem observa că Enoh a vorbit la trecut, ca și cum Dumnezeu ar fi împlinit deja profeția. Multe profeții au fost exprimate în același fel. Practic, un eveniment este atât de sigur, încât profetul îl descrie ca și cum s-ar fi întâmplat deja! (Isaia 46:10)

Ce a însemnat pentru Enoh să anunțe această hotărâre, predicându-le probabil tuturor? Enoh a anunțat un mesaj plin de forță, repetând de patru ori expresia „lipsit de pietate” pentru a condamna oamenii, faptele lor și modul în care acționau. Astfel, toți oamenii au fost avertizați că societatea pe care o întemeiaseră de la alungarea din Eden era în întregime decăzută. Acea lume avea să-și găsească sfârșitul printr-un cataclism, Iehova venind cu „miriadele sale sfinte” – mulțimi de îngeri puternici pregătiți să aducă distrugerea. Plin de curaj, Enoh a predicat singur acest avertisment de la Dumnezeu! Probabil că tânărul Lameh l-a privit cu uimire pe bunicul său predicând și i-a admirat curajul. Dacă așa au stat lucrurile, înțelegem motivul pentru care l-a admirat.

Credința lui Enoh ne îndeamnă să ne întrebăm dacă și noi vedem lumea în care trăim la fel cum o vede Dumnezeu. Judecata pe care Enoh a anunțat-o plin de curaj se aplică și la lumea din prezent, la fel cum s-a aplicat la lumea din timpul lui. Așa cum a avertizat Enoh, Iehova a adus un Potop împotriva oamenilor lipsiți de pietate din zilele lui Noe. Acea distrugere servește drept model pentru o distrugere mai mare, care urmează să aibă loc. (Matei 24:38, 39; 2 Petru 2:4-6) La fel ca în trecut, Dumnezeu și miriadele sale sfinte sunt pregătiți să aducă o judecată dreaptă asupra omenirii lipsite de pietate. Fiecare dintre noi trebuie să ia în serios avertismentul lui Enoh și să îl transmită și altora. S-ar putea ca familia și prietenii să nu fie de acord cu noi. Uneori, ne-am putea simți singuri. Însă Iehova nu l-a abandonat pe Enoh și nu își va abandona nici slujitorii fideli din prezent!

Ce s-a întâmplat cu Enoh? Într-un anumit sens, moartea lui este și mai misterioasă decât viața lui. Relatarea din Geneza spune doar atât: „Și Enoh a umblat cu adevăratul Dumnezeu. Apoi n-a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat”. (Geneza 5:24) În ce sens l-a luat Dumnezeu pe Enoh? Apostolul Pavel a explicat: „Prin credință, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea și n-a fost găsit nicăieri, pentru că Dumnezeu îl transferase. Căci, înainte să fie transferat, el a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu”. (Evrei 11:5) Ce a vrut să spună Pavel prin „a fost transferat ca să nu vadă moartea”? Unele traduceri ale Bibliei spun că Dumnezeu l-a luat pe Enoh la cer. Însă acest lucru nu poate fi adevărat. Biblia dezvăluie că Isus Cristos a fost prima persoană înviată la viață cerească. (Ioan 3:13)

Atunci în ce fel a fost Enoh „transferat ca să nu vadă moartea”? Iehova a avut, probabil, grijă ca Enoh să aibă o trecere lină de la viață la moarte, scutindu-l de chinurile morții. Însă înainte de  aceasta, Enoh „a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu”. Cum anume? E posibil ca Enoh, chiar înainte de a muri, să fi primit o viziune de la Dumnezeu în care să fi văzut pământul transformat în paradis. Având acest semn clar al aprobării divine, Enoh a adormit în moarte. Făcând referire la Enoh și la alți slujitori fideli, apostolul Pavel a spus: „În credință au murit toți aceștia”. (Evrei 11:13) Este posibil ca dușmanii lui Enoh să-i fi căutat corpul, însă acesta „n-a fost găsit nicăieri”, deoarece Iehova l-a făcut, probabil, să dispară pentru a nu fi profanat sau folosit în promovarea religiei false. *

Cu această argumentație biblică în minte, să ne imaginăm cum s-a încheiat viața lui Enoh. Următorul scenariu fictiv arată cum s-ar fi putut desfășura evenimentele. Enoh este epuizat. El aleargă pentru a se ascunde de persecutori. Dar aceștia sunt pe urmele lui, clocotind de furie din cauza mesajului de judecată pe care l-au auzit. Enoh găsește un loc în care se ascunde și se odihnește pentru câteva clipe, însă știe că în scurt timp va fi prins. Îl așteaptă o moarte violentă. În timp ce își trage sufletul, el se roagă Dumnezeului său. Deodată, e cuprins de un profund sentiment de pace. O viziune cât se poate de reală îl poartă într-un loc îndepărtat.

Imaginează-ți că în fața ochilor i se deschide priveliștea încântătoare a unei lumi total diferite de cea pe care o cunoaște. I se pare la fel de frumoasă ca grădina Edenului, însă nu există niciun heruvim care să-i împiedice pe oameni să intre acolo. El zărește o mulțime de bărbați și de femei, toți sănătoși și plini de vigoarea tinereții. Pretutindeni domnește pacea. Nu există nici urmă de ură, nici persecuții religioase, dificultăți cu care se confruntase de atâtea ori. Simte sprijinul, iubirea și aprobarea lui Iehova. El e convins că aici este locul lui, că aceasta va fi cândva locuința sa. Pe măsură ce un sentiment de pace îl învăluie, Enoh închide ochii și se lasă purtat într-un somn adânc, fără vise.

Și așa a rămas până în ziua de azi, dormind în moarte, păstrat în siguranță în memoria infinită a lui Iehova Dumnezeu. Așa cum a promis Isus, va veni o zi în care toți cei ce se află în memoria lui Dumnezeu vor auzi vocea lui Cristos, vor ieși din morminte și vor vedea o lume nouă, pașnică și frumoasă. (Ioan 5:28, 29)

Ți-ar face plăcere să te afli acolo? Imaginează-ți cât de emoționant ar fi să te întâlnești cu Enoh. Gândește-te câte lucruri fascinante am putea învăța de la el! Enoh ne va putea spune dacă scenariul pe care ni l-am imaginat referitor la ultimele sale clipe de viață a fost aproape de realitate. Însă există ceva ce trebuie să învățăm de la el încă de pe acum. După ce a vorbit despre Enoh, Pavel a spus: „Fără credință este imposibil să-i plăcem [lui Dumnezeu]”. (Evrei 11:6) Cât de important este, așadar, să imităm exemplul de credință și de curaj al lui Enoh!