„Soții trebuie să-și iubească soțiile ca pe corpul lor. Cine își iubește soția se iubește pe sine, fiindcă nimeni nu și-a urât vreodată corpul, ci îl hrănește și îl îngrijește cu drag.” (EFESENI 5:28, 29)

Soțul este capul familiei. (Efeseni 5:23) Dar un soț bun nu este dur sau autoritar. El își prețuiește soția și se îngrijește bine de necesitățile ei materiale și emoționale. În plus, el se străduiește să o facă fericită și nu insistă ca lucrurile să se facă cum vrea el. (Filipeni 2:4) Comunică deschis cu soția lui și o ascultă când ea îi vorbește. El ‘nu se poartă aspru cu ea’ și nu o rănește fizic sau emoțional. (Coloseni 3:19, nota de subsol)

„Soția să aibă un respect profund față de soțul ei.” (EFESENI 5:33)

Când o soție își respectă soțul și îi sprijină deciziile, ea promovează pacea în familie. Dacă soțul face o greșeală, ea nu-l înjosește, ci continuă să arate blândețe și respect. (1 Petru 3:4) Când vrea să-i aducă în atenție o problemă, ea alege un moment potrivit și îi vorbește cu respect. (Eclesiastul 3:7)

„Bărbatul . . . se va alipi de soția sa, iar ei vor deveni o singură carne.” (GENEZA 2:24)

Când o femeie și un bărbat se căsătoresc, legătura dintre ei devine foarte strânsă. Un cuplu căsătorit trebuie să depună eforturi pentru a-și menține relația strânsă, de exemplu comunicând deschis și făcând gesturi mici de bunătate. De asemenea, trebuie să-și rămână fideli unul altuia, evitând relațiile sexuale extraconjugale. Infidelitatea provoacă multă durere. Ea distruge încrederea celuilalt și poate distruge și familia. (Evrei 13:4)

„Învață-l pe copil calea pe care trebuie să meargă și nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” (PROVERBELE 22:6)

Dumnezeu le-a dat părinților responsabilitatea de a-și educa copiii. Printre altele, ei trebuie să-i învețe cum să se comporte și să le dea un bun exemplu. (Deuteronomul 6:6, 7) Când un copil se comportă greșit, un părinte înțelept nu reacționează exagerat. El va fi „prompt la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”. (Iacov 1:19) Atunci când alege să-l disciplineze, părintele o va face cu iubire, nu la mânie.

„Copii, ascultați de părinții voștri . . . . «Să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta».” (EFESENI 6:1, 2)

Copiii trebuie să asculte de părinți și să le arate respect profund. Când îi onorează pe părinții lor, copiii contribuie la fericirea și pacea familiei. Copiii adulți își onorează părinții asigurându-se că sunt bine îngrijiți. De exemplu, ei iau măsuri ca locuința părinților să rămână într-o stare bună sau le oferă sprijin financiar. (1 Timotei 5:3, 4)