Pentru unii, laudele adresate copilului nu sunt niciodată prea multe. Pentru alţii, laudele nesfârşite îl vor transforma pe copil într-un răsfăţat, care crede că totul i se cuvine, ca şi cum lumea ar fi la picioarele lui.

E adevărat, este important să vă gândiţi cât de mult vă lăudaţi copilul, dar şi ce fel de laude îi aduceţi. Ce laude îl vor încuraja? Ce laude i-ar putea dăuna? Cum îl puteţi lăuda pentru a obţine cel mai bun rezultat?

Nu toate laudele au acelaşi efect. Gândiţi-vă la următoarele aspecte:

Prea multe laude pot dăuna. Unii părinţi revarsă laude nemeritate în încercarea de a creşte respectul de sine al copilului. Însă copiii sunt „suficient de inteligenţi ca să-şi dea seama că exageraţi şi că nu credeţi cu adevărat ceea ce spuneţi”, avertizează dr. David Walsh. „Ei ştiu că nu merită [laudele] şi ar putea trage concluzia că nu pot avea încredere în voi.” *

E mai bine să lăudaţi capacităţile. Să presupunem că fiica voastră este talentată la desen. Fireşte, doriţi să o lăudaţi pentru acest lucru, ceea ce o va motiva să-şi dezvolte talentul. Dar ar putea exista un dezavantaj. Laudele care se concentrează doar asupra talentului ar putea-o determina să creadă că singurele capacităţi ce merită dezvoltate sunt cele cu care este înzestrată. Ea ar putea da înapoi în faţa unor noi provocări de teama eşecului. S-ar putea gândi: „Dacă pretinde efort, înseamnă că nu sunt făcută pentru asta. Aşa că de ce să mă mai chinui?”.

Cel mai bine e să lăudaţi eforturile. Copiii care sunt lăudaţi mai degrabă pentru eforturile depuse şi pentru perseverenţă decât pentru talentele lor ajung să înţeleagă un adevăr esenţial: dezvoltarea unei abilităţi pretinde răbdare  şi efort. Ştiind acest lucru, „ei depun eforturile necesare pentru a obţine rezultatul dorit”, se spune în cartea Letting Go With Love and Confidence. „Chiar şi în cazul în care fac o greşeală, nu consideră că sunt nişte rataţi, ci consideră că sunt în proces de învăţare.”

Lăudaţi eforturile, nu doar talentele. Spunându-i copilului „Ai muncit ceva la desenul tău!” îl puteţi ajuta mai mult decât spunându-i „Eşti un artist înnăscut!”. Ambele afirmaţii constituie o laudă, însă prin a doua i-aţi putea sugera, fără să vreţi, că singurele capacităţi la care va excela sunt cele înnăscute.

Când lăudaţi efortul, îl învăţaţi pe copil că o abilitate se poate îmbunătăţi prin exerciţiu. Copilul vostru poate accepta apoi provocări noi cu mai multă încredere în sine. (Principiu biblic: Proverbele 14:23)

Ajutaţi-l pe copil să facă faţă eşecului. Până şi oamenii iscusiţi greşesc, poate chiar în mod repetat (Proverbele 24:16). Dar, când greşesc, nu se dau bătuţi, ci învaţă din acea experienţă şi merg mai departe. Cum vă puteţi ajuta copilul să aibă o astfel de atitudine?

Şi în acest caz, concentraţi-vă asupra eforturilor depuse. Să presupunem că îi spuneţi deseori fiicei voastre „Eşti fenomenală la matematică!”, dar apoi ia o notă foarte mică la un test de matematică. Ea ar putea trage concluzia că şi-a pierdut iscusinţa şi, prin urmare, nu mai are niciun rost să facă îmbunătăţiri.

Însă, când vă concentraţi asupra eforturilor ei, o învăţaţi să cultive tenacitate. O ajutaţi să înţeleagă că un eşec e doar un eşec, nu o catastrofă. Astfel, în loc să renunţe, ar putea încerca altă abordare sau ar putea munci mai mult. (Principiu biblic: Iacov 3:2)

Fiţi critici, dar într-o manieră constructivă. Transmis într-un mod adecvat, feedbackul negativ îl va ajuta pe copil, nu îl va descuraja. În plus, dacă îl lăudaţi cu regularitate şi îi adresaţi laudele potrivite, copilul probabil că va accepta sugestiile pe care i le oferiţi pentru a face îmbunătăţiri. Astfel, realizările sale îi vor aduce satisfacţie lui, dar şi vouă. (Principiu biblic: Proverbele 13:4)