PIGMEII baka au fost, se pare, primii locuitori ai Camerunului. În secolul al XVI-lea însă, pe aceste meleaguri au sosit portughezii. Apoi, după câteva sute de ani, populaţia fulani, de religie islamică, a cucerit nordul ţării. În prezent, 40% din locuitorii Camerunului se declară creştini, 20% musulmani, iar restul de 40% practică religiile africane tradiţionale.

Cei ce locuiesc în zonele rurale sunt deosebit de ospitalieri. Vizitatorii sunt întâmpinaţi cu căldură, fiind invitaţi în locuinţă şi serviţi cu apă şi cu ceva de-ale gurii. Refuzarea invitaţiei este o insultă, în vreme ce acceptarea ei, un compliment.

Conversaţiile încep cu un salut adresat membrilor familiei şi cu o întrebare despre cum o mai duc. Se obişnuieşte chiar să se întrebe şi. . . ce mai fac animalele! „Când musafirul pleacă, vizita nu se încheie cu obişnuitul «La revedere!»“, spune Joseph, un camerunez.  „De cele mai multe ori, gazda îşi însoţeşte oaspetele o parte din drum şi continuă conversaţia cu el. Apoi, la un moment dat, îşi ia rămas-bun şi se întoarce acasă. Un musafir care nu este tratat astfel s-ar putea gândi că vizita lui nu a fost apreciată.“

Când un grup de prieteni ia masa împreună, mănâncă toţi uneori din aceeaşi farfurie, poate direct cu mâna. În Camerun, acest obicei este un simbol evident al unităţii. De fapt, chiar a fost folosit pentru a apropia persoane a căror prietenie, dintr-un motiv sau altul, se răcise. Într-un anumit sens, organizarea unei mese comune este o modalitate de a spune: „Acum ne-am împăcat“.