Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce sunt oamenii atât de furioşi?

De ce sunt oamenii atât de furioşi?

De ce sunt oamenii atât de furioşi?

CAUZELE furiei sunt complexe. Până şi oamenii de ştiinţă recunosc că nu au înţeles pe deplin această emoţie. Totuşi, specialiştii în sănătate mintală sunt de acord că toţi reacţionăm la anumiţi „stimuli ai furiei“.

Un stimul al furiei ar putea fi ceva ce ne deranjează sau ne irită. Ne înfuriem, de exemplu, când vedem nedreptăţi ori incorectitudini. Ne înfuriem când suntem insultaţi sau trataţi fără respect şi astfel ne simţim înjosiţi. Ne cuprinde furia când autoritatea ori reputaţia noastră par ameninţate.

Bineînţeles, „stimulii furiei“ diferă de la persoană la persoană, variind în funcţie de vârstă, sex şi cultură. Reacţiile la aceşti stimuli diferă şi ele. Unii rareori se înfurie şi trec uşor peste o jignire, în timp ce alţii îşi ies repede din fire şi rămân supăraţi zile, săptămâni sau luni la rând, ba chiar mai mult.

În mediul în care trăim există mulţi astfel de stimuli. În plus, sensibilitatea noastră la aceştia poate să crească. De ce? Un motiv ar fi atitudinea egoistă, indiferentă la necesităţile altora, prevalentă în societatea de azi. Biblia afirmă: „În zilele din urmă . . . oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, . . . încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie“ (2 Timotei 3:1–5). Nu descriu oare aceste cuvinte exact atitudinea oamenilor din prezent?

Într-adevăr, când persoanele egocentrice nu obţin ceea ce vor, de obicei se înfurie. Există însă şi alte motive pentru care furia devine o problemă ce ia amploare în zilele noastre. Să analizăm câteva dintre ele.

Exemplul părinţilor

Părinţii au o influenţă profundă asupra dezvoltării personalităţii copiilor lor atât în copilărie, cât şi în adolescenţă. Iată ce spune psihologul Harry Mills: „Încă de la o vârstă fragedă, învăţăm să ne exprimăm furia copiind modul în care şi-o exprimă cei din jur“.

Dacă un copil creşte într-un mediu ostil — un loc în care ies scântei chiar şi din chestiuni minore —, el învaţă că trebuie să reacţioneze la problemele vieţii dând frâu liber furiei. Am putea asemăna această situaţie cu o plantă care este udată cu apă contaminată. Deşi probabil va creşte, planta s-ar putea să nu se dezvolte corespunzător, ba chiar să sufere daune iremediabile. Furia este asemenea apei contaminate, iar copiii expuşi la manifestări de furie tind să aibă probleme cu stăpânirea ei la vârsta maturităţii.

Oraşe supraaglomerate

Dacă în 1800 circa 3% din populaţia lumii locuia în zone urbane, în 2008 proporţia a crescut la 50%, iar în 2050 va ajunge, potrivit estimărilor, la 70%. Pe măsură ce oraşele se suprapopulează, se pare că oamenii devin tot mai furioşi şi mai frustraţi. Ciudad de Mexico, de pildă, este unul dintre cele mai mari şi mai aglomerate oraşe de pe glob. Ambuteiajele constituie o sursă principală de anxietate. Având circa 18 milioane de locuitori şi 6 milioane de automobile, oraşul „ar putea fi considerat pe bună dreptate cea mai stresantă capitală a lumii“, scrie un jurnalist. „Traficul este atât de intens, încât nu e de mirare că şoferii iau foc din nimic.“

În marile metropole există şi alte surse de stres: poluarea atmosferică şi fonică, lipsa locuinţelor, conflictele culturale şi rata ridicată a criminalităţii. Cu cât sursele de stres cresc la număr, cu atât oamenii îşi pierd răbdarea, se irită şi se înfurie mai repede.

Probleme economice grave

Colapsul economic mondial a generat mult stres şi anxietate. Un raport întocmit în 2010 de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) precizează: „Se estimează că peste 210 milioane de oameni de pe întregul glob sunt şomeri“. Din nefericire, majoritatea celor ce au fost concediaţi nu beneficiază de niciun fel de asistenţă şi nici nu au bani puşi deoparte.

Dar nici cei ce au un loc de muncă nu o duc mai bine. Potrivit OIM, stresul legat de muncă este „un flagel global“. Lorne Curtis, un consultant de management din Ontario (Canada), afirmă că „oamenilor le este teamă să nu-şi piardă locul de muncă şi se gândesc mereu la ce e mai rău. De aceea, au o atitudine defensivă şi sunt mai înclinaţi să se certe cu şeful lor sau cu alţi angajaţi“.

Prejudecăţi şi nedreptăţi

Cum v-aţi simţi dacă aţi participa la o probă de alergare şi aţi fi singurul concurent care are picioarele puse în lanţuri? Milioane de oameni au sentimente asemănătoare când sunt ţinta prejudecăţilor rasiale sau de alt gen. Oamenii se înfurie când întâmpină bariere care le limitează accesul la un loc de muncă, la instruire, la o locuinţă şi la alte necesităţi fundamentale.

Şi alte forme de nedreptate pot zdrobi afectiv pe cineva, provocându-i multă durere emoţională. Din nefericire, cei mai mulţi dintre noi am fost nedreptăţiţi la un moment dat în viaţă şi am suferit amarnic. Cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, înţeleptul rege Solomon a spus: „Iată că cei asupriţi plângeau, dar nu era cine să-i mângâie“ (Eclesiastul 4:1). Când nedreptăţile par să nu se mai sfârşească şi nu există o sursă sigură de mângâiere, inima omului poate ajunge să clocotească de furie.

Industria divertismentului

S-au condus peste o mie de studii pentru a se stabili impactul pe care îl are asupra copiilor violenţa prezentată la televizor sau prin alte mijloace de informare. Iată ce afirmă James Steyer, fondatorul organizaţiei nonprofit Common Sense Media: „O generaţie expusă în repetate rânduri la violenţă realistă excesivă va ajunge să fie mai tolerantă faţă de actele agresive, să se opună mai puţin brutalităţii şi să arate mai puţină compasiune faţă de alţii“.

E adevărat, majoritatea tinerilor care văd frecvent la televizor acte violente nu devin criminali cu sânge rece. Totuşi, industria divertismentului prezintă adesea furia violentă drept un mijloc ideal de a depăşi problemele. Nu ne miră, aşadar, că avem de-a face cu o generaţie de persoane insensibile la violenţă.

Influenţa spiritelor rele

Biblia dezvăluie că în spatele furiei dăunătoare din prezent se află, în principal, o forţă invizibilă. La începutul istoriei umane, o fiinţă spirituală rebelă s-a întors împotriva Dumnezeului Atotputernic. Acest spirit rău este numit Satan, care în ebraică înseamnă „Împotrivitor“, sau „Adversar“ (Geneza 3:1–13). Ulterior, Satan a atras de partea lui şi alţi îngeri.

Sfera de activitate a acestor îngeri neascultători, numiţi demoni, sau spirite rele, a fost limitată la vecinătatea pământului (Revelaţia 12:9, 10, 12). În plus, ei sunt cuprinşi de „o mânie mare“, ştiind că le-a mai rămas puţin timp. Prin urmare, deşi nu vedem aceste spirite rele, simţim efectele activităţii lor. În ce sens?

Satan şi hoardele lui de demoni se folosesc de înclinaţiile noastre păcătoase pentru a ne ispiti să luăm parte la ‘duşmănii, certuri, gelozii, izbucniri de mânie, dispute, dezbinări, . . . chefuri şi lucruri asemănătoare acestora’ (Galateni 5:19–21).

Să nu cedăm

Gândindu-ne la toate aceste probleme, presiuni şi îngrijorări, înţelegem de ce oamenii îşi ies din fire în timp ce se străduiesc să facă faţă responsabilităţilor de zi cu zi.

Tendinţa de a ne enerva şi de a da frâu liber furiei poate fi foarte puternică. În următorul articol vom vedea cum ne putem ţine furia sub control.

[Chenarul de la pagina 5]

S-AR PUTEA SĂ AVEŢI PROBLEME GRAVE DACĂ . . .

▶ Vă enervaţi când staţi la rând la magazin.

▶ Vă certaţi des cu colegii.

▶ Uneori staţi treji noaptea şi vă tot măcinaţi gândindu-vă la ce v-a supărat peste zi.

▶ Vă este greu să-i iertaţi pe cei ce v-au jignit.

▶ Vă pierdeţi adesea controlul asupra emoţiilor.

▶ După cele mai multe episoade de furie aveţi sentimente de ruşine sau de regret. *

[Notă de subsol]

^ par. 36 Informaţii extrase de pe site-ul MentalHelp.net.

[Chenarul de la pagina 6]

STATISTICI

Mental Health Foundation din Londra (Anglia) a publicat un raport intitulat Boiling Point — Problem Anger and What We Can Do About It. În raport sunt prezentate şi următoarele statistici interesante:

84% dintre respondenţi se simt în prezent mai stresaţi la locul de muncă decât în urmă cu cinci ani;

65% dintre cei ce lucrează la birou au avut accese de furie asociată cu munca prestată sau au fost martorii unor astfel de manifestări;

45% dintre angajaţi îşi pierd cumpătul la locul de muncă;

până la 60% din absenţele de la serviciu sunt cauzate de stres;

33% dintre britanici sunt atât de supăraţi pe vecinii lor, încât nu mai vorbesc cu ei;

64% dintre cei chestionaţi sunt «întru totul de acord» sau «de acord» că oamenii sunt, în general, tot mai furioşi;

32% dintre respondenţi au declarat că au un prieten apropiat sau un membru al familiei căruia îi este greu să-şi stăpânească furia.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Ce efect pot avea asupra copiilor izbucnirile de mânie ale părinţilor?

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Vă influenţează industria divertismentului punctul de vedere privitor la furie şi actele agresive?