O lume fără religie — O lume mai bună?

NEOATEII şi-ar dori o lume în care să nu mai existe religie — nici atentate sinucigaşe, nici războaie religioase, nici teleevanghelizatori care să-şi jupoaie de bani enoriaşii. Vă atrage o astfel de viziune?

Înainte de a răspunde, întrebaţi-vă: „Există vreo dovadă că, dacă ar fi acceptat de toţi, ateismul ar crea o lume mai bună?“. Să ne gândim: Un milion şi jumătate de cambodgieni au fost ucişi de khmerii roşii în încercarea acestora de a instaura un stat marxist, eminamente ateist. Iar guvernarea lui Iosif Stalin în URSS, stat ateist, a dus la moartea a zeci de milioane de oameni. E adevărat, aceste atrocităţi nu pot fi atribuite direct ateismului. Ele demonstrează, totuşi, că ateismul nu poate asigura pacea şi armonia în sânul unei naţiuni.

Ce-i drept, şi religia a provocat şi continuă să provoace multă suferinţă. Dar este Dumnezeu vinovat de aceasta? Nu! El nu are nicio vină, după cum nici un fabricant de automobile nu e considerat vinovat pentru accidentul cauzat de un  şofer care vorbeşte la telefon în timp ce conduce. Suferinţa omenirii are nenumărate cauze, una dintre ele fiind mult mai profundă decât convingerile omului. Biblia o identifică drept imperfecţiunea inerentă naturii umane: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Această înclinaţie spre păcat dă naştere la egoism, mândrie nejustificată, violenţă şi dorinţa de independenţă morală (Geneza 8:21). Totodată, ea îi determină pe oameni să adopte convingeri care să le scuze conduita greşită (Romani 1:24–27). Isus Cristos a spus: „Din inimă ies gândurile rele, omorurile, adulterele, fornicaţiile, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile“ (Matei 15:19).

O distincţie esenţială

În acest punct al analizei noastre, trebuie făcută o distincţie clară între închinarea adevărată, cea acceptată de Dumnezeu, şi închinarea falsă. Închinarea adevărată îi ajută pe oameni să lupte împotriva înclinaţiilor rele. Ea promovează calităţi precum iubirea plină de sacrificiu de sine, pacea, bunăvoinţa, bunătatea, blândeţea, stăpânirea de sine, loialitatea faţă de partenerul conjugal şi respectul faţă de alţii (Galateni 5:22, 23). Religia falsă, în schimb, urmează mereu concepţiile în vogă — ‘gâdilând urechile oamenilor’, după cum spune Biblia — şi tolerează unele dintre lucrurile rele condamnate de Isus (2 Timotei 4:3).

Dar n-ar genera oare şi ateismul o confuzie morală asemănătoare? Ei bine, dacă Dumnezeu nu există, înseamnă că nu suntem răspunzători în faţa unei autorităţi divine. Mai mult, „nu am avea nici valori care să nu fie subiective şi pe care să le preţuim“, a menţionat Phillip Johnson, profesor de drept. Prin urmare, moralitatea ar deveni un concept relativ, fiecare individ stabilindu-şi propriile norme, în cazul în care ar vrea să respecte nişte norme. E lesne de înţeles, aşadar, de ce ateismul e o filozofie atrăgătoare în ochii multora! (Psalmul 14:1)

Dumnezeu, totuşi, nu va tolera la nesfârşit neadevărurile — fie de natură religioasă, fie de natură ateistă — şi nici pe cei ce le promovează. * Iată ce promite el: „Cei drepţi [din punct de vedere moral şi spiritual] vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“ (Proverbele 2:21, 22). Rezultatul acestei acţiuni va fi fericirea şi pacea în întregul univers, lucruri pe care niciun om, nicio filozofie omenească şi nicio instituţie umană nu le va putea realiza vreodată (Isaia 11:9).

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

CUM PRIVEŞTE DUMNEZEU ATROCITĂŢILE COMISE ÎN NUMELE RELIGIEI

Ţinutul pe care Dumnezeu l-a dat israeliţilor din vechime era locuit de canaaniţi, oameni depravaţi care practicau imoralitatea sexuală, inclusiv incestul, sodomia şi bestialitatea, precum şi ritualuri de sacrificare a copiilor (Leviticul 18:2–27). În cartea Archaeology and the Old Testament se arată că, în urma săpăturilor arheologice efectuate „în cimitirele din preajma altarelor păgâne, s-au scos la lumină grămezi întregi de cenuşă şi oseminte de copii mici, ceea ce dovedeşte că practica [jertfirii copiilor] era larg răspândită“. Din închinarea canaaniţilor la zei nu lipseau nici orgiile sexuale şi nici chiar sacrificarea întâiului născut, se spune într-un ghid biblic (Halley’s Bible Handbook). Aici se mai afirmă: „Arheologii care fac săpături printre ruinele oraşelor canaanite se întreabă de ce nu le-a distrus Dumnezeu mai devreme“.

Distrugerea canaaniţilor reprezintă pentru noi un exemplu-avertisment, care ne conştientizează că Dumnezeu nu va permite la infinit răul comis în numele lui. „[El] a stabilit o zi în care urmează să judece cu dreptate pământul locuit“, citim în Faptele 17:31.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

De-a lungul timpului s-au comis atrocităţi atât din cauza religiei, cât şi din cauza ateismului

Biserica l-a sprijinit pe Hitler

Cranii ale victimelor khmerilor roşii (Cambodgia)

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo