Să avem o atitudine echilibrată faţă de animalele de companie

AŞA cum s-a arătat în articolul precedent, omul a primit sarcina de a se îngriji de pământ şi de toate animalele de pe el. Biblia spune: „Toate le-ai pus [Dumnezeule] sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării“. — Psalmii 8:6–8; 115:16.

Modul în care îşi îndeplinesc oamenii această sarcină are mare importanţă. Iată ce se spune în Cuvântul lui Dumnezeu: „Cel drept se îndură de vite“ (Proverbele 12:10). De fapt, în legile date de Dumnezeu Israelului se scotea în evidenţă de repetate ori ideea de a nu fi nepăsători la necesităţile animalelor (Deuteronomul 22:4, 10; 25:4). În timp ce îşi îndeplineau această responsabilitate, oamenii şi-au făcut adesea animale de companie din animale domestice şi chiar din animale sălbatice, pe care le-au îmblânzit. — Geneza 1:24.

Să nu uităm totuşi că Biblia subliniază diferenţa dintre om şi animal. Oamenii, nu animalele, au fost creaţi ‘după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu’ (Geneza 1:26). Şi, în timp ce animalele au fost create să trăiască un timp limitat, oamenii au perspectiva de a trăi pe pământ pentru totdeauna (Geneza 3:22, 23; Psalmul 37:29). Isus Cristos a arătat că, pentru a avea parte de „viaţă veşnică“, trebuie să exercităm credinţă în Dumnezeu şi să asimilăm cunoştinţă despre El, lucru pe care animalele nu-l pot face (Ioan 3:36; 17:3). În plus, Biblia îi compară pe cei ce nu sunt demni de a fi înviaţi cu „nişte animale fără raţiune, [care sunt] din fire născute să fie prinse şi distruse“. — 2 Petru 2:9–12.

Create pentru om

Dumnezeu a creat animalele pentru a-i fi de ajutor omului. Ele pot fi folosite la muncă şi ca animale  de companie. În plus, ele sunt o dovadă vie a iubirii şi înţelepciunii lui Dumnezeu. Cu siguranţă, e o plăcere să admiri frumuseţea animalelor şi să afli mai multe despre Creatorul nostru studiind extraordinara lor înţelepciune instinctivă (Psalmul 104:24; Proverbele 30:24–28; Romani 1:20)! Lumea insectelor oferă doar unul dintre nenumăratele exemple ce oglindesc această înţelepciune. Într-adevăr, e remarcabil modul în care albinele comunică între ele şi ajung la sursele de hrană — ca să nu mai vorbim despre modul în care îşi construiesc fagurele, cu complexa lui structură.

Animalele pot servi şi ca hrană pentru om. La început, Dumnezeu i-a permis omului să se hrănească doar cu plante. Însă, după mai bine de 1 600 de ani, după Potopul din zilele lui Noe, Dumnezeu a zis: „Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi plantele verzi“ (Geneza 1:29; 9:3). Astfel, Dumnezeu le-a permis oamenilor să mănânce şi animale. După cât se pare, acest lucru a fost spre binele omului, chiar dacă iniţial carnea nu fusese inclusă în alimentaţia lui.

Problemele de azi

În trecut se pare că animalele de companie erau rareori ţinute în casă, şi aşa stau încă lucrurile în multe zone ale globului. Totuşi, în ultimii ani, pe măsură ce oamenii s-au mutat la oraş şi posibilităţile lor materiale au crescut, tot mai multe animale au ajuns să fie ţinute în casă. Acest fenomen a creat unele probleme în ţările dezvoltate.

Dintre cele aproximativ 500 de milioane de animale de companie câte există în lume, 40% sau mai mult trăiesc în Statele Unite — o proporţie uimitoare. În această ţară sunt în jur de 59 de milioane de câini şi 75 de milioane de pisici. Însă, şi în Londra, şi în Paris, numărul de animale pe familie este mai mare decât în oraşul New York!

Cu câţiva ani în urmă, în Paris au fost închiriate circa 70 de scutere, numite caninettes, care erau dotate cu un fel de aspiratoare pentru curăţarea trotuarelor de excrementele de câine. S-a estimat că cei aproximativ 250 000 de câini din Paris produc zilnic 25 de tone de excremente, din care doar mai puţin de jumătate sunt adunate de aceste caninettes. Se spune că anual sute de oameni se accidentează şi ajung la spital pentru că au alunecat pe excremente de câine.

Există şi problema zgomotului. Unii stăpâni tolerează la câinele lor un comportament pe care nu l-ar fi tolerat niciodată la oameni. Potrivit unui site (The Pet Care Forum), „stăpânii câinilor care latră foarte mult par să dezvolte o capacitate de a ignora zgomotul“. De exemplu, unii nu fac nimic pentru a opri câinele din lătrat, nici chiar atunci când din cauza lui nu pot purta o discuţie importantă.

În plus, un câine poate fi liniştit şi fericit când stăpânul e acasă, dar când acesta pleacă poate deveni un adevărat coşmar pentru vecini. E adevărat, cei ce au animale de companie le iubesc cu toate aceste defecte. Dar un vecin care lucrează în trei schimburi sau o vecină care încearcă să-şi adoarmă copilaşul s-ar putea să nu fie chiar aşa de îngăduitori. Mai mult, animalele plictisite pot dezvolta comportamente distructive, devenind agitate, ba chiar agresive.

Altă problemă, îndeosebi la oraş, este generată de înmulţirea animalelor de companie. S-a estimat că,  anual, în Statele Unite se nasc 17 milioane de câini şi 30 de milioane de pisici. Milioane dintre aceste animale ajung în adăposturi, unde în fiecare an sunt eutanasiate aproximativ 4–6 milioane.

Dar de ce ajung în adăposturi atât de multe animale? Deoarece adesea dragostea pentru un animal e de scurtă durată. Căţeluşul nostim sau pisicuţa drăgălaşă creşte şi devine un animal mare, care trebuie îngrijit. Dar nimeni din familie nu are timp sau răbdare să se joace cu el ori să-l educe. Dr. Jonica Newby, autoarea unor lucrări de specialitate privind animalele, spune: „Studiile din întreaga lume au arătat de repetate ori că jumătate dintre câinii din adăposturi nu sunt câini abandonaţi, cum cred cei mai mulţi, ci sunt aduşi chiar de stăpânii lor care nu le mai suportă lătratul ori comportamentul distructiv sau sunt epuizaţi din cauza energiei acestora“.

Un site care dă câteva date privind suprapopularea înregistrată la animalele de companie rezuma situaţia astfel: „Animalele au devenit obiecte dispensabile: sunt alintate când sunt drăgălaşe, dar abandonate când încep să deranjeze. Această lipsă de consideraţie faţă de viaţa animalelor se răspândeşte şi erodează cultura noastră“.

Factori importanţi de care trebuie să se ţină cont

Dacă cineva vrea să ţină un animal de companie, mai ales la oraş, trebuie să se gândească serios la ce implică acest lucru. Animalele pline de energie trebuie să facă zilnic mişcare pentru a rămâne sănătoase. În raportul „National People and Pets Survey“ din Australia se spunea: „Pentru câine, plimbările şi mişcarea nu sunt doar o necesitate fizică, ci şi un stimul mintal. Câinii care nu fac suficientă mişcare pot fi greu de stăpânit“. Cu toate acestea, după o zi grea de muncă, mulţi stăpâni sunt prea obosiţi pentru a-şi scoate câinele la plimbare ca să dea frâu liber energiei pe care nu şi-a putut-o consuma în casă.

 Prin urmare, cei care se gândesc să-şi ia un animal ar trebui să se întrebe: Îi voi putea acorda animalului meu atenţia necesară? Nu va ajunge oare să stea singur cea mai mare parte a zilei din cauza stilului meu de viaţă? Voi avea timp să-l scot la plimbare sau să mă joc cu el? Dacă trebuie să fie instruit, sunt pregătit să-mi instruiesc câinele sau să-l duc la o şcoală de dresaj? Voi mai avea timp pentru alte activităţi mai importante?

Alt factor care trebuie analizat este cel financiar: a avea un animal poate fi un lucru destul de costisitor. Un sondaj a dezvăluit că, în Statele Unite, stăpânii de animale cheltuiesc anual pe serviciile veterinare, în medie, 196 de dolari pentru un câine şi 104 dolari pentru o pisică. Aici nu intră, bineînţeles, mâncarea şi alte necesităţi zilnice. În plus, în unele ţări se percep taxe de înregistrare.

Păstrarea unei atitudini echilibrate — o provocare

Cu siguranţă, Creatorul nostru e încântat când vede că ne bucurăm de animalele create de el şi că le tratăm cu atenţie şi iubire. Prin urmare, veţi fi probabil de acord că nu ar fi potrivit să supunem animalele unui tratament crud. Totuşi, în dorinţa de a se distra, destul de mulţi oamenii aprobă ca animale precum tauri, câini şi cocoşi să fie tratate cu cruzime şi ucise în lupte. Din nefericire, modul în care omul se poartă cu animalele nu este întotdeauna plin de compasiune, aşa cum a dorit Dumnezeu.

Există însă şi oameni care acordă mai multă atenţie animalelor lor decât unor lucruri mult mai importante. De fapt, când dragostea faţă de animale depăşeşte anumite limite rezonabile, viaţa unui animal poate ajunge să pară chiar mai preţioasă decât viaţa omului. De exemplu, când a izbucnit un incendiu la un spital pentru animale, stăpânii lor s-au adunat afară, iar unii „au încercat să treacă de cordonul de pompieri, strigând că vor să moară alături de animalele lor dragi“.

Bineînţeles, e foarte trist, chiar dureros, să vezi murind animalul pe care îl îndrăgeşti. Dar chiar şi în asemenea situaţii e necesar să dăm dovadă de echilibru. Aşa cum am văzut mai înainte, spre deosebire de oameni, animalele nu au fost create nici după imaginea lui Dumnezeu, nici ca să trăiască veşnic. Iată ce spune Biblia referitor la modul în care i-a creat Dumnezeu pe oameni: „A pus în inima lor şi veşnicia“. Însă acest lucru nu se aplică şi la animale. — Eclesiastul 3:11.

Biblia aşadar nu spune că e greşit să ucizi animale. De fapt, ele sunt în prezent o sursă de hrană pentru milioane de oameni. Dar ce se poate spune despre uciderea unui animal de companie când, de exemplu, e bolnav şi suferă? Cât de grea şi de dureroasă poate fi o asemenea decizie! Totuşi, un iubitor de animale poate ajunge la concluzia că ar fi mai bine să curme rapid şi fără suferinţă viaţa animalului său loial decât să-i asigure un tratament scump, care n-ar face decât să-i prelungească acestuia suferinţa şi chiar să pună o povară financiară pe umerii întregii familii.

Dumnezeu îşi iubeşte mult creaţia umană. Nu ar trebui şi noi să tratăm cu consideraţie şi să iubim animalele pe care el ni le-a încredinţat ca să le purtăm de grijă? Mulţi iubitori de animale au fost atraşi de minunata perspectivă de a ne bucura de animale aşa cum a dorit la început Creatorul nostru. Ultimul articol al seriei de faţă va trata acest aspect al subiectului nostru.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

De ce sunt ucise în fiecare an milioane de animale din adăposturi?

[Provenienţa fotografiei]

© Hulton-Deutsch Collection/CORBIS

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Îngrijirea unui animal de companie, mai ales la oraş, presupune mult mai multe lucruri decât îşi imaginează mulţi oameni

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Creatorul nostru e încântat când vede că tratăm animalele cu afecţiune