Salt la conţinut

Salt la cuprins

ÎNTREBAREA 1

Cum a apărut viața?

Cum a apărut viața?

„De unde vin copiii?” Poate că și tu, când erai mic, le-ai pus această întrebare părinților tăi. Cum au reacționat ei? Părinții au reacții diferite, în funcție de personalitatea lor și de vârsta copilului. Unii ignoră întrebarea, alții dau un răspuns scurt, vizibil stânjeniți, iar alții inventează tot felul de povestioare, despre care copilul află mai târziu că nu sunt adevărate. Dar, ca să fie pregătit pentru viață, copilul trebuie să știe adevărul despre miracolele reproducerii.

Așa cum mulți părinți se simt jenați când trebuie să vorbească despre modul în care vin pe lume copiii, tot așa unii oameni de știință ezită să vorbească despre un subiect mult mai important: apariția vieții. Totuși, cunoașterea adevărului cu privire la acest subiect îți poate influența profund concepția despre viață. Așadar, cum a apărut viața?

Zigot uman, mărit de aproximativ 800 de ori

Ce susțin mulți oameni de știință? Mulți dintre cei care cred în evoluție ți-ar spune că viața a început în urmă cu miliarde de ani în lagune puțin adânci, formate prin acțiunea mareei, sau în adâncurile oceanului. Ei cred că, într-un astfel de mediu, compușii chimici s-au grupat spontan în structuri asemănătoare unor sfere, au format molecule complexe și au început să se reproducă. În opinia lor, toate formele de viață de pe pământ s-au dezvoltat din una sau mai multe dintre aceste celule primare „simple”.

Alți oameni de știință evoluționiști, la fel de apreciați, nu sunt de acord cu această teorie. Ei presupun că primele celule, sau cel puțin componentele lor principale, au fost aduse pe Pământ din spațiul cosmic. De ce cred ei lucrul acesta? Deoarece, în pofida eforturilor depuse, oamenii de știință n-au putut dovedi că viața a apărut spontan din molecule nevii. În 2008, Alexandre Meinesz, profesor în biologie, a subliniat acest aspect. Referindu-se la cercetările din ultimii 50 de ani, el a afirmat că „nicio dovadă empirică nu susține ipotezele apariției spontane a vieții pe Pământ dintr-o simplă supă moleculară și nicio descoperire științifică nu ne conduce în această direcție”.1

Ce arată dovezile? Răspunsul la întrebarea „De unde vin copiii?” se bazează pe dovezi incontestabile. Viața provine întotdeauna din viață. Totuși, este oare posibil ca, în urmă cu mult timp, această lege fundamentală să fi fost încălcată? Ar fi putut viața să apară spontan din compuși chimici nevii? Care este probabilitatea să se fi întâmplat acest lucru?

Cercetătorii au descoperit că într-o celulă vie conlucrează cel puțin trei tipuri de molecule complexe: ADN (acid dezoxiribonucleic), ARN (acid ribonucleic) și proteine. Astăzi, puțini oameni de știință ar afirma că o celulă vie a apărut spontan dintr-un amestec de compuși chimici lipsiți de viață. Însă care este probabilitatea ca ARN-ul sau proteinele să se formeze din întâmplare? *

Stanley Miller (1953)

Un experiment realizat prima oară în 1953 i-a condus pe mulți oameni de știință la concluzia că viața ar fi putut lua naștere din întâmplare. În acel an, Stanley Miller a reușit să obțină câțiva aminoacizi (compuși chimici care alcătuiesc proteinele) provocând descărcări electrice într-un amestec de gaze care simula atmosfera primordială a Pământului. După aceea, s-au descoperit aminoacizi într-un meteorit. Demonstrează aceste descoperiri că toate cărămizile fundamentale ale vieții puteau să apară din întâmplare?

Robert Shapiro, profesor emerit de chimie la Universitatea din New York, spune: „Autorii unor lucrări de specialitate au presupus că toate cărămizile vieții ar putea fi obținute cu ușurință prin experimente asemănătoare celui făcut de Miller și că toate se găsesc în meteoriți. Însă realitatea este alta”. *2

Să ne gândim la molecula de ARN. Ea este alcătuită din molecule mai mici, numite nucleotide. Nucleotida este o moleculă diferită de aminoacid și are o structură puțin mai complexă decât acesta. Shapiro spune că „niciodată nu s-a semnalat prezența vreunei nucleotide în cadrul experimentelor cu descărcări electrice sau în meteoriți”. *3 El mai declară că probabilitatea ca o moleculă de ARN, capabilă de autoreplicare, să se formeze accidental dintr-o mulțime de cărămizi chimice „este atât de mică, încât, dacă lucrul acesta s-ar întâmpla fie și numai o dată undeva în universul vizibil, ar fi considerat o șansă incredibilă”.4

Pentru obținerea proteinelor este nevoie de ARN (1), iar ARN-ul nu poate fi produs fără proteine (2). Putea vreuna dintre aceste molecule să apară din întâmplare? Mai mult, puteau să apară amândouă în același timp? Despre ribozomi (3) se va vorbi în capitolul 2.

Dar ce se poate spune despre moleculele de proteine? Ele pot fi alcătuite din 50 până la câteva mii de aminoacizi, legați într-o ordine bine definită. În celula „simplă”, proteina de mărime medie conține 200 de aminoacizi. Chiar și în aceste celule există mii de tipuri de proteine. Probabilitatea ca o proteină alcătuită doar din 100 de aminoacizi să se formeze vreodată din întâmplare pe pământ este de unu la un milion de miliarde.

Dacă pentru obținerea în laborator a unor molecule complexe este necesară iscusința unui om de știință, cum puteau moleculele mult mai complexe din celulă să apară întâmplător?

Cercetătorul Hubert Yockey, adept al teoriei evoluției, merge mai departe cu raționamentul. El spune: „Este imposibil ca la originea vieții să fi stat numai proteinele”.5 Pentru obținerea proteinelor este nevoie de ARN, iar ARN-ul nu poate fi produs fără proteine. Deși șansele sunt infime, să presupunem totuși că proteinele și moleculele de ARN ar apărea din întâmplare în același loc și în același timp. Ar fi oare posibil ca acestea să conlucreze și să dea naștere unei forme de viață independente și cu capacitatea de a se autoreproduce? „Probabilitatea ca lucrul acesta să aibă loc accidental (printr-o combinație întâmplătoare de proteine și ARN) este practic nulă”, spune dr. Carol Cleland *, membru al Institutului de Astrobiologie din cadrul NASA. „Totuși”, continuă ea, „s-ar părea că majoritatea cercetătorilor consideră că, dacă ar reuși să înțeleagă cum s-au format singure proteinele și ARN-ul în condițiile naturale primordiale, interacțiunea dintre ele s-ar înțelege de la sine”. Referindu-se la teoriile actuale despre apariția întâmplătoare a cărămizilor fundamentale ale vieții, dr. Cleland spune: „Niciuna nu ne-a oferit o explicație satisfăcătoare cu privire la modul în care s-au desfășurat lucrurile”.6

Dacă pentru crearea și programarea unui robot fără viață este nevoie de o ființă inteligentă, ce se poate spune despre crearea unei celule vii și, cu atât mai mult, a unui om?

De ce sunt importante aceste dovezi? Gândește-te în ce dificultate sunt puși cercetătorii care susțin că viața a apărut din întâmplare. Ei au descoperit unii aminoacizi care există și în celulele vii. Prin experimente realizate cu grijă în laborator au obținut molecule mai complexe și speră ca, în cele din urmă, să creeze toate componentele necesare formării unei celule „simple”. Situația lor poate fi asemănată cu cea a unui om de știință care, prelucrând elemente existente în natură, obține oțel, plastic, silicon și cabluri. Cu ele construiește un robot, pe care îl programează să producă roboți identici. Ce se va demonstra prin aceasta? Nimic altceva decât că o ființă inteligentă poate crea o mașinărie impresionantă.

În mod asemănător, dacă oamenii de știință ar reuși să creeze o celulă, ei ar realiza un lucru cu adevărat remarcabil. Însă ar dovedi că celula a apărut din întâmplare? Nicidecum! De fapt, ar dovedi exact contrariul!

Tu ce crezi? Toate dovezile științifice de până acum arată că viața provine numai din viață. A crede că fie și numai o „simplă” celulă vie s-a format în mod întâmplător din compuși chimici lipsiți de viață pretinde o mare credință.

Având în vedere dovezile, ești tu dispus să manifești o astfel de credință? Înainte de a răspunde la această întrebare, te invităm să pătrunzi în impresionantul univers al celulei și să observi modul minunat în care este ea alcătuită. Lucrul acesta te va ajuta să-ți dai seama dacă teoriile anumitor oameni de știință referitoare la originea vieții sunt corecte sau la fel de fanteziste ca explicațiile pe care le dau unii părinți când răspund la întrebarea „De unde vin copiii?”.

^ par. 8 Despre probabilitatea ca ADN-ul să se formeze din întâmplare se va discuta în capitolul 3, intitulat „De unde provin instrucțiunile?”.

^ par. 10 Profesorul Shapiro nu crede că viața a fost creată. El este de părere că viața a apărut din întâmplare, într-un mod încă neînțeles pe deplin.

^ par. 11 În 2009, câțiva oameni de știință de la Universitatea din Manchester au declarat că au reușit să obțină nucleotide în laborator. Totuși, Shapiro afirmă: „[Metoda lor] nu corespunde nicidecum criteriilor mele privitoare la calea corectă către lumea ARN-ului”.

^ par. 13 Dr. Cleland nu susține creaționismul, ci consideră că viața a apărut din întâmplare, într-un mod încă neînțeles pe deplin.