1, 2. De ce este vital să cultivăm credinţă? Ilustraţi.

CREDINŢĂ. Acest cuvânt numeşte o calitate foarte preţioasă. Însă, când auzim sau citim cuvântul „credinţă“, ar trebui să ne gândim şi la un altul: „vital“. În fond, dacă nu avem credinţă, este vital s-o dobândim, iar dacă avem credinţă, este vital s-o ocrotim şi s-o cultivăm. De ce?

² Imaginează-ţi că traversezi un deşert imens. Ai nevoie disperată de apă. Când găseşti puţină apă, trebuie s-o fereşti de razele soarelui. Apoi trebuie să-ţi refaci rezerva, astfel încât să-ţi ajungă până la destinaţie. În prezent, cu toţii trăim într-un deşert spiritual, o lume în care credinţa autentică, la fel ca apa într-un ţinut arid, este rară şi tinde „să se evapore“ repede dacă nu o ferim de pericole şi dacă nu facem tot posibilul să avem mereu suficientă credinţă. Avem nevoie stringentă de credinţă. Aşa cum nu putem trăi fără apă, tot aşa nu putem supravieţui din punct de vedere spiritual fără credinţă (Rom. 1:17).

3. Ce ne-a oferit Iehova pentru a ne ajuta să ne întărim credinţa şi ce trebuie să facem?

³ Iehova ştie că avem mare nevoie de credinţă. El ştie şi că este greu să ne zidim şi să ne păstrăm credinţa. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care ne-a oferit exemple demne de imitat. Iehova l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie: „Fiţi imitatori ai celor care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile“ (Evr. 6:12). Tot acesta este motivul pentru care organizaţia lui Iehova ne-a îndemnat să ne străduim să urmăm exemplele femeilor şi bărbaţilor fideli, dintre care unele au fost analizate în paginile acestei cărţi. Aşadar, ce ne rămâne de făcut? În primul rând, trebuie să continuăm să ne întărim credinţa. În al doilea rând, trebuie să ne păstrăm viu în minte speranţa.

4. Cum a dovedit Satan că este duşmanul credinţei, dar de ce nu ar trebui să ne fie teamă că nu vom reuşi să ne păstrăm credinţa?

⁴ Continuă să-ţi întăreşti credinţa. Credinţa are un duşman înverşunat — pe Satan. Conducătorul acestei lumi a transformat actualul sistem într-un fel de deşert în care este greu să ne păstrăm credinţa. El este mult mai puternic decât noi. Ar trebui oare să ne temem că nu vom reuşi să ne întărim credinţa şi să ne-o păstrăm? Nu. Iehova este Prietenul celor care doresc să aibă o credinţă autentică. Dumnezeu ne asigură că, avându-l pe El de partea noastră, ne putem opune Diavolului şi chiar îl putem face să fugă de la noi (Iac. 4:7). Ne împotrivim Diavolului rezervându-ne timp în fiecare zi pentru a ne zidi şi a ne întări credinţa. Cum putem face acest lucru?

5. Cum au dobândit credinţă femeile şi bărbaţii fideli menţionaţi în Biblie? Explicaţi.

 ⁵ Aşa cum reiese din exemplul femeilor şi bărbaţilor fideli menţionaţi în Biblie, credinţa nu este o calitate înnăscută, ci rezultatul acţiunii spiritului sfânt al lui Iehova (Gal. 5:22, 23). Aceşti slujitori ai lui Iehova s-au rugat pentru ajutor, iar el le-a întărit credinţa. Să le urmăm exemplul şi să nu uităm niciodată că Iehova le dă cu generozitate spiritul său celor care i-l cer şi care acţionează în armonie cu rugăciunile lor (Luca 11:13). Însă ce altceva mai putem face?

6. Cum putem avea foloase maxime din studierea exemplelor biblice de credinţă?

⁶ În această carte am analizat doar câteva exemple remarcabile de credinţă. Dar mai există multe altele! (Citeşte Evrei 11:32.) Fiecare exemplu, în felul lui, ne poate întări credinţa, cu condiţia să studiem profund şi sub rugăciune relatările biblice care vorbesc despre oameni cu o credinţă puternică. O citire superficială nu ne-ar ajuta prea mult. Pentru a avea foloase maxime, trebuie să analizăm cu atenţie contextul, precum şi cadrul istoric al relatărilor biblice. Dacă ne amintim întotdeauna că acei slujitori imperfecţi ai lui Iehova au avut „sentimente ca ale noastre“, ei vor deveni mai reali pentru noi (Iac. 5:17). Manifestând empatie, ne putem imagina cum trebuie să se fi simţit ei în timp ce treceau prin încercări şi probleme asemănătoare cu ale noastre.

7–9. a) Cum s-ar fi simţit, probabil, unii slujitori fideli din timpurile biblice dacă i s-ar fi închinat lui Iehova în felul în care ne închinăm noi astăzi? b) De ce trebuie să ne întărim credinţa prin acţiuni?

⁷ De asemenea, ne putem întări credinţa prin acţiunile noastre. În definitiv, „credinţa fără fapte este moartă“ (Iac. 2:26). Imaginează-ţi cât de mult s-ar fi bucurat bărbaţii şi femeile despre care s-a discutat în această carte dacă şi lor li s-ar fi încredinţat lucrarea pe care Iehova ne cere s-o înfăptuim!

⁸ De exemplu, să presupunem că lui Avraam i s-ar fi spus să-i aducă închinare lui Iehova nu în faţa unor altare rudimentare de piatră, ridicate în pustiu, ci alături de grupuri organizate de slujitori ai lui Iehova în săli ale Regatului frumoase, precum şi la congrese mari, unde promisiunile văzute de el doar „de departe“ sunt explicate în mod amănunţit. (Citeşte Evrei 11:13.) Sau să ne imaginăm că Ilie n-ar fi primit misiunea de a-i ucide pe profeţii lui Baal, şi aceasta în timpul unui rege rău şi apostat, ci ar fi primit misiunea de a-i vizita pe oameni pentru a le transmite un mesaj care să le aducă mângâiere şi speranţă. În mod sigur, femeile şi bărbaţii fideli amintiţi în Biblie ar fi acceptat cu mult entuziasm să i se închine lui Iehova aşa cum ne închinăm noi astăzi.

⁹ Aşadar, să continuăm să ne întărim credinţa prin acţiuni. Făcând astfel, demonstrăm că am învăţat din exemplele femeilor şi bărbaţilor fideli despre care vorbeşte Cuvântul  inspirat al lui Dumnezeu. Aşa cum s-a arătat în Introducere, ne vom simţi tot mai aproape de aceşti oameni, ajungând chiar să-i considerăm prieteni. Însă, în curând, vom fi prieteni cu ei în adevăratul sens al cuvântului.

10. De ce bucurie vom avea parte în Paradis?

¹⁰ Păstrează-ţi viu în minte speranţa. Femeile şi bărbaţii fideli au fost întăriţi de speranţa pe care le-a dat-o Dumnezeu. Te întăreşte şi pe tine speranţa? Imaginează-ţi, de exemplu, cât de mare îţi va fi bucuria când îi vei întâlni pe slujitorii fideli ai lui Dumnezeu care vor avea parte de ‘învierea celor drepţi’. (Citeşte Faptele 24:15.) Ce-ai dori să-i întrebi?

11, 12. Ce întrebări i-ai pune în lumea nouă lui a) Abel, b) Noe, c) Avraam, d) Rut, e) Abigail, f) Estera?

¹¹ Când îl vei întâlni pe Abel, poate vei fi nerăbdător să-l întrebi: Cum au fost părinţii tăi? Ai vorbit vreodată cu heruvimii care păzeau intrarea în grădina Edenului? Ţi-au răspuns? Sau când te vei întâlni cu Noe, probabil ţi-ar plăcea să-i pui următoarele întrebări: Ţi-a fost vreodată teamă de nefilimi? Cum te-ai îngrijit de toate animalele pe parcursul anului în care ai stat în arcă? Iar pe Avraam ai putea să-l întrebi: L-ai cunoscut pe Sem? Cine te-a învăţat despre Iehova? Ţi-a fost greu să părăseşti oraşul Ur?

¹² Poate ai dori să le pui unele întrebări şi femeilor fidele care vor fi înviate. De pildă, pe Rut ai putea s-o întrebi: Ce te-a îndemnat să devii o închinătoare a lui Iehova? Sau, pe Abigail: Ţi-a fost frică să îi spui lui Nabal despre modul în care l-ai ajutat pe David? Iar pe Estera: Ce s-a întâmplat cu tine şi cu Mardoheu după evenimentele menţionate în relatarea biblică?

13. a) Ce fel de întrebări vor dori, probabil, să-ţi pună cei care vor fi înviaţi? b) Ce sentimente îţi trezeşte perspectiva de a întâlni femei şi bărbaţi fideli din vechime?

¹³ Cu siguranţă, aceşti slujitori fideli ai lui Iehova vor dori şi ei să-ţi pună multe întrebări. Cât de emoţionant va fi să le vorbeşti despre zilele din urmă şi despre modul în care Iehova şi-a binecuvântat poporul în timpuri de strâmtorare! Fără îndoială, vor fi foarte impresionaţi să afle cum şi-a împlinit Iehova toate promisiunile. În Paradis, nu-i vom mai vedea doar cu ochii minţii pe slujitorii loiali ai lui Dumnezeu menţionaţi în Biblie. Ei vor fi acolo împreună cu noi! Aşadar, continuă să faci tot ce poţi pentru ca aceşti oameni să fie reali pentru tine. Continuă să le imiţi credinţa. Fie ca şi tu să simţi bucuria de a-i sluji veşnic lui Iehova împreună cu aceşti prieteni dragi!