A doua scrisoare către corinteni 2:1-17

2  Am hotărât deci să nu vă întristez când vin din nou la voi.  Fiindcă, dacă eu vă întristez, cine mai rămâne să mă înveselească dacă nu cel pe care l-am întristat?  V-am scris pentru ca, atunci când voi veni, să nu mă întristez din cauza celor de care ar trebui să mă bucur, deoarece am încredere că ceea ce îmi aduce bucurie mie vă aduce bucurie și vouă, tuturor.  Căci v-am scris cu multe lacrimi, având o mare durere și neliniște în inimă, dar nu ca să vă întristez,+ ci ca să știți cât de mult vă iubesc.  Dacă cineva a cauzat întristare,+ nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți într-o anumită măsură – ca să nu fiu prea aspru în ceea ce spun.  Pentru omul acesta este suficientă mustrarea dată de majoritatea dintre voi.  Acum ar trebui mai degrabă să-l iertați cu bunăvoință și să-l consolați,+ ca nu cumva să fie copleșit de tristețea lui nespus de mare.+  Vă îndemn deci să-l asigurați de iubirea voastră.+  Căci v-am scris și ca să văd dacă sunteți ascultători în toate lucrurile. 10  Ceea ce voi iertați cuiva, iert și eu. De fapt, ce am iertat (dacă am iertat ceva) a fost de dragul vostru, în fața lui Cristos, 11  ca să nu fim înșelați* de Satan,+ căci nu suntem în neștiință cu privire la planurile* lui.+ 12  Când am sosit în Troa+ ca să anunț vestea bună despre Cristos și mi-a fost deschisă o ușă în Domnul, 13  nu am avut liniște* fiindcă nu l-am găsit pe Tit,+ fratele meu. Atunci mi-am luat rămas-bun de la ei și am plecat în Macedonia.+ 14  Mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, care ne conduce întotdeauna într-o procesiune triumfală alături de Cristos și care, prin noi, răspândește* peste tot mireasma cunoștinței despre el! 15  Căci pentru Dumnezeu noi suntem o mireasmă plăcută a lui Cristos, care ajunge atât la cei ce se află pe calea salvării, cât și la cei ce se îndreaptă spre distrugere; 16  pentru aceștia din urmă este un miros* al morții, care duce la moarte,+ pentru ceilalți este o mireasmă a vieții, care duce la viață. Și cine este calificat pentru acest serviciu? 17  Noi! Căci noi nu suntem vânzători ambulanți ai* cuvântului lui Dumnezeu,+ cum sunt mulți, ci vorbim cu toată sinceritatea ca trimiși ai lui Dumnezeu, da, sub privirile lui Dumnezeu și alături de Cristos.

Note de subsol

Sau „învinși”.
Sau „intențiile”, „stratagemele”.
Sau „odihnă în spiritul meu”.
Sau „face să se simtă”.
Sau „o mireasmă”.
Sau „nu comercializăm”, „nu obținem profit de pe urma”.

Note de studiu

Multimedia

Arcul lui Titus din Roma
Arcul lui Titus din Roma

Imaginea din stânga prezintă arcul de triumf care se află în Forul Roman. Arcul a fost construit pentru a celebra victoria repurtată de generalul roman Titus asupra Ierusalimului și a Iudeei în 70 e.n. În iunie 71 e.n., Titus și tatăl său, împăratul Vespasian, au sărbătorit această victorie în capitala Imperiului Roman. Titus i-a succedat la tron lui Vespasian în 79 e.n., însă doi ani mai târziu a murit în mod neașteptat. Nu după mult timp, în onoarea lui a fost construit acest arc. Procesiunea sa triumfală este reprezentată pe basoreliefuri sculptate pe cele două laturi interioare ale arcului, pictate inițial în culori vii. Pe o latură (1) sunt înfățișați soldați romani transportând ustensile sacre din templul de la Ierusalim. Printre obiectele luate ca pradă se pot observa lampadarul cu șapte brațe și masa pentru pâinea de prezentare, pe care se află trompetele sacre. Pe cealaltă latură (2) este prezentat Titus stând victorios într-un car tras de patru cai. Aceste basoreliefuri ne ajută să înțelegem ilustrările făcute de Pavel în două dintre scrisorile sale. (2Co 2:14; Col 2:15) Cei cărora le-a scris Pavel erau, fără îndoială, familiarizați cu procesiunile triumfale romane. La acea vreme, astfel de ceremonii publice erau autorizate de împăratul roman sau de familia lui. Arcul lui Titus confirmă împlinirea profeției lui Isus conform căreia orașul Ierusalim avea să fie cucerit, iar locuitorii săi aveau să fie luați captivi. (Lu 21:24)